Un cioban și un parlamentar

Dacă ar trebui să aleg cu cine să ies mâine la masă și singurele variante ar fi un cioban și un parlamentar, sigur aș evita parlamentarul. Acesta din urmă, bag mâna în foc, ar ieși numai el ghiftuit și, clar, ospățul s-ar consuma pe banii mei. Prefer deci ciobanul. În concluzie: aleșii neamului sunt de neales. Nefrecventabili! La pachet. Și, să vezi dramă, îmi permit luxul de a generaliza. Reputația unui parlamentar nu face astăzi nicio brânză. Și e vina lor, nu a oilor. Reputația politicienilor e astăzi mai rea decât cea a lupilor care atacă stâna. Asta pentru că … Citește mai departe >>>

Se dă următoarea problemă: avem 1 mort.

Nu mi-a plăcut matematica. Și după ce-am ajuns să lucrez în presă am urât și mai mult matematica din spatele știrilor în care sunt adunate viețile pierdute. Atentat sau accident cu x morți. Atâția morți și atâția răniți. Urmează apoi zeci de update-uri și reluări care jonglează cu aceste cifre… Unora le descoperi și numele, dar din știre rămâi cu asta, cu cifra seacă. Un mort, doi, trei…o sută. Și-aici, cred eu, produsul jurnalistic suferă. Indifierent de condei și oricât de asumată e disperarea după rating, nu reușești să cuprinzi și să redai drama cu întreg paletarul de emoții. N-ai … Citește mai departe >>>

Câteva gânduri, o idee

Când ajung acasă, la ai mei, mă simt ca într-o cetate robustă. Sunt în zona de maximum confort. Aici, de unde scriu acum, este, dacă îmi permiteți, mai acasă. Chiar și lucurile care nu sunt ale mele nu-mi sunt străine… Pe vremuri, când faceam emisiunea de weekend de la Guerrilla, între altele, duminica strecuram și-o astfel de vorbă pentru casa sufletului. Ziceam de părinți, că ar merita o vizită sau să fie sunați. Nu știu nici azi cât ziceam pentru mine și cât pentru alții. Apoi, de-a lungul anilor mereu mă gândeam: oare am fost prea old school, prea desuet, … Citește mai departe >>>

Vis american cu volan de Dacie (part I)

Prima mașină a familiei a fost o Dacie. 1310, roșie. Nu era nouă, dar eu mi-o amintesc impecabilă. Culmea, nu țin minte și nu pot înșira drumuri memorabile cu ea, dar știu că ai mei au fost cu ea pe Transfăgărășan. (Eat this, Clarkson!) Era o chestie pe-atunci să treci proba asta a muntelui și să aștepți să vezi dacă pneurile se vor încinge înainte sau după ce va fierbe motorul. Mașinile mici, dar și șoferii se împărțeau așa: care au fost pe Transfăgărășan și care nu cunoscuseră înca aerul tare al înălțimilor. Îi știu și-acum numărul de înmatriculare al … Citește mai departe >>>