Despre omul cumsecade

Vineri, la 6 dimineața o mașină de poliție – cu un semnal luminos dubios, instalat în zona parbrizului – mi-a tăiat calea și și-a continuat drumul schimbând benzile haotic. Mai târziu, ieșeam dintr-un magazin și-o doamnă s-a pus pe scuturat ceva de la balcon. Apoi, acasă, am primit bonusae calssicorum – loc de parcare blocat în mod bizonic: cineva și-a lăsat mașina de-a latu’ peste două locuri de parcare, ignorând practic marcajul care arăta, ca la proști, cum se așează chestia aia cu roți. Și-a venit revelația: oameni buni, suntem la mai puțin de 3 secunde de a evita aceste secvențe … Citește mai departe >>>

Dar de antena națională cine se ocupă?

Ok, avem un cartof fierbinte și-l rumegăm fiecare după pricepere: soarta Antenei3. Până și președintele s-a băgat în horă și asta ar fi trebuit să ne dea nouă dimensiunea și greutatea subiectului. Zilele trecute vedeam cum, in tot acest vârtej, Adelin Petrișor, încerca să strecoare, pe pagina personală de Facebook, un „mărunt” topic, și anume soarta televiziunii publice. Atunci am avut următoarea revelație: ok, au ajuns la urechile mele dificultățile financiare ale TVR-ului, dar și mai îngrijorat ar trebui să fiu de faptul că nu mai e nimic urmăribil acolo. Canalul televiziunii publice nu-mi propune mie nimic atractiv. Îndrăznesc deci … Citește mai departe >>>

Un cioban și un parlamentar

Dacă ar trebui să aleg cu cine să ies mâine la masă și singurele variante ar fi un cioban și un parlamentar, sigur aș evita parlamentarul. Acesta din urmă, bag mâna în foc, ar ieși numai el ghiftuit și, clar, ospățul s-ar consuma pe banii mei. Prefer deci ciobanul. În concluzie: aleșii neamului sunt de neales. Nefrecventabili! La pachet. Și, să vezi dramă, îmi permit luxul de a generaliza. Reputația unui parlamentar nu face astăzi nicio brânză. Și e vina lor, nu a oilor. Reputația politicienilor e astăzi mai rea decât cea a lupilor care atacă stâna. Asta pentru că … Citește mai departe >>>

Se dă următoarea problemă: avem 1 mort.

Nu mi-a plăcut matematica. Și după ce-am ajuns să lucrez în presă am urât și mai mult matematica din spatele știrilor în care sunt adunate viețile pierdute. Atentat sau accident cu x morți. Atâția morți și atâția răniți. Urmează apoi zeci de update-uri și reluări care jonglează cu aceste cifre… Unora le descoperi și numele, dar din știre rămâi cu asta, cu cifra seacă. Un mort, doi, trei…o sută. Și-aici, cred eu, produsul jurnalistic suferă. Indifierent de condei și oricât de asumată e disperarea după rating, nu reușești să cuprinzi și să redai drama cu întreg paletarul de emoții. N-ai … Citește mai departe >>>

Câteva gânduri, o idee

Când ajung acasă, la ai mei, mă simt ca într-o cetate robustă. Sunt în zona de maximum confort. Aici, de unde scriu acum, este, dacă îmi permiteți, mai acasă. Chiar și lucurile care nu sunt ale mele nu-mi sunt străine… Pe vremuri, când faceam emisiunea de weekend de la Guerrilla, între altele, duminica strecuram și-o astfel de vorbă pentru casa sufletului. Ziceam de părinți, că ar merita o vizită sau să fie sunați. Nu știu nici azi cât ziceam pentru mine și cât pentru alții. Apoi, de-a lungul anilor mereu mă gândeam: oare am fost prea old school, prea desuet, … Citește mai departe >>>