Să nu mai fim proşti nu vrea nimeni?

Într-un univers paralel lumea ar ieşi în stradă şi ar cere să fie scoasă din prostie. Care e la fel de găunoasă ca sărăcia. Am epifania asta acum gând citesc pe un site, la comentarii, că Halep, nr. 4 în lume la sportul pe care îl practică, e netoată, Veta de pe ogor, plină de figuri şi, în fine, atâta poate. Deci, fraților ăştia suntem. Proşti, dar cu pretenții. Nimic nu putem schimba la noi sau în jurul nostru, dar alții să tragă tare, că, fix ca Halep, ne fac de căcat în lume. (la câteva zile după ce am … Citește mai departe >>>

Zgomot. Brum și distors.

Cel mai probabil fiecare țară are un zgomot al ei. A noastră știu sigur că are și mai știu că noi abia îl mai percepem. Nu vorbesc aici de poluare fonică. Vorbesc de un anume fenomen complex, dens și păcătos ca o ceață. Zgomotul de fond mioritic nu-ți altereaza doar auzul, ci și restul percepțiilor senzoriale. Să vă exemplific: Litoralul românesc – A mai remarcat cineva? E acolo un zumzet permanent! Un mix foarte nefericit de țipete de părinți și copii cu muzici înfundate. Nici valurile nu răzbesc în a-i acoperi. Și monotonia lor, în alte circumstanțe relaxantă, amplifică agitația. … Citește mai departe >>>

Ce se mai știe despre autostrada Pitești – Sibiu – Visul unei generații

Sunt dintre cei care au rămas…Și, anul acesta, mergând cu mașina dincolo de Sibiu, am avut iar iluzia că occidentul e mai aproape. Sau, și mai exact, că noi occidentului i-am putea fi muuult mai aproape. Dar procesul e dureros de lent. De exemplu, un salt de uriaș l-am face, spre occident, daca de la Pitești la Sibiu am avea autostradă. Povestea ne este tuturor cunoscută. E cererea clară a celor de la Dacia, dar și visul unei generații. Dacă am avea drumul ăsta parcă și aerul din vest ar ajunge mai ușor spre capitală. O capitală balcanică, ciungă de o centură … Citește mai departe >>>

Rotundul care ne face oameni

Nu se vede cu ochiul liber, dar jucătorii de fotbal nu alergă după o banală minge. Ci după un bulgăre-fantastic, care deși nu-i de omăt îi repetă capacitatea de acumulare, prin rostogolire. Astfel, plimbat din picior în picior, balonul magic acumulează și acumulează straturi de energie de la aproape toată populația planetei. Rotundul se rosotogolește și strânge în jurul lui patimi, înjurături, oftaturi, strigăte de bucurie, lacrimi, dileme, priviri pline de deznădejde…Câtă atenție și câte personaje de basm sunt croșetate în jurul acestei biete „verze”! Câte crampoane îi mângâie cusăturile doar pentru că un copil se visează rege, aclamat de o … Citește mai departe >>>

Merităm tot ce n-avem.

Clar, n-avem reflexul de a pune mâna pe coasă. Și-ar fi fost nevoie! Indulgența asta, delăsarea, nesimțirea, complicitatea…ne omoară. Uneori, la propriu. E mai greu, dar necesar, să-ți cristalizezi o părere după ce trece iureșul. La câteva ceasuri bune distanță de rușinea meciului cu Albania, vezi povestea cu fotbalul altfel. Întâmplarea e și ea pe-o listă lungă de frământări și neîmpliniri care ne jenează, dar nu ne schimbă. Bagi mâna-n fund, scoți chiloții, dar nici mort nu încerci altă pereche. Un sfert de veac petrecut așa, cu mâna-n cur. Și din poziția asta, din când în când, vrem lucruri. Știi că … Citește mai departe >>>

Frică și civilizație

Recent am stat de vorbă cu jurnalistul Adrian Georgescu și amândoi am ajuns rapid la concluzia că fenomenul fotbal e complet atunci când pachetul include și ingredientul numit bucurie. Nu e vorba doar de bucuria rezultatului, cât mai ales de energia jocului, a evenimentului. Citesc de zile bune despre atmosfera de la Euro2016 și se vorbește frecvent despre: preocupare, tensiune, îngrijorare, atenție, securitate, monitorizare… Pe măsură ce se-apropie de terenul de joacă, frica rescrie scenariile și redesenează decorul. Aflăm dintr-un articol că tricolorii sunt păziți cu arma în mână. E ok ce se întâmplă, în actualul context. Siguranța e prioritatea … Citește mai departe >>>