Partidul nu ne mai suportă

De curând, Gabriela Firea a avut o ieșire televizată plină de venin. Primarul Bucureștiului era cuprins de furie și puteai citi asta chiar și fără sonor, urmărindu-i doar chipul și buzele… Acum să facem doi pași în lateral și alți doi înspre trecutul recent. Se construise un metru de autostradă în Moldova. Era o ironie și un strigăt de ajutor al unor oameni uitați, părăsiți de partid. Ce „tupeu”! Făceau bășcălie de forța roșie care dădea salarii și ne apăra de occident. Iar partidul s-a activat repede mișcând ceva utilaje pe centura Bacăului. În fond, un fâs. Un fâs venit … Citește mai departe >>>

O frustrare onestă

Arată cam așa: Am prins la tv cam două ore de știri, majoritatea cu personaje politice de pe la noi. În aceste minute de contre sterile, între cei care au fost la putere și cei care urmează, s-au strecurat și câteva spoturi electorale. Apoi am încercat să-mi dau seama cu ce am rămas… Am rămas cu senzația că mai toți care se vor miniștri sau chiar șefi de țară vorbesc pe lângă mine, pe lângă aria intereselor mele concrete și imediate. Discuțiile nu sunt purtate despre cum se va schimba viața mea, ci a lor. Vor avea sau nu funcția? … Citește mai departe >>>

Și… ce altceva nu mai știm?

În urmă cu două-trei zile în bula mea nici nu se pronunța cuvântul Colectiv. Dar asta nu însemna că nu aveam subiecte din agenda publică de rumegat. Aveam. Acum, la 4 ani distanță de la o tragedie cumplită, ni se pune pe masă și ecrane un clip care urcă acel incident din nou în topul interesului public. De aici vine prima lecție. Suntem, de fapt, purtați de valuri media și de-aici impresia noastră că ne pasă de evoluția unui anume subiect. Ne trăiam viața și chiar nu puneam vreo presiune pe autorități că nu s-au găsit vinovați, că nu s-au … Citește mai departe >>>

Dramă

Într-o zi nu mi-am dat cu părerea. Taman eu! Pur și simplu am fost într-un blocaj de opinie… Adică am deschis internetul, am văzut toate subiectele ofertante pe masă și n-am zis nimic. Pur și simplu. Și aveam, chiar pe alese. Și fotbal, și politică, și teatru… și puteam să merg chiar până la încălzirea globală. Nu, nu m-am panicat, ci mai degrabă mi s-a părut distractiv să constat felul în care s-a schimbat raportarea noastră la intratul pe internet. Înainte foloseam calculatorul și net-ul pentru distracție și informație. Acum îl folosim pentru păreri. Mai știți cum eram cu filmele? … Citește mai departe >>>

Nu tot ce e alb-negru se mănâncă

-Și vine un tren și pe măsură ce el trece…-Așa…?-Se instalează comunismul.-Bun. Dar ăsta n-a fost atunci când cu Cumințenia Pământului?-Mda, dar p-ăsta îl facem un pic altfel-Color?-Nu. Tot alb-negru, că e despre trecut. Comunism, you know?-Da, așa e. N-avea lumea color. Dacă n-aveau Emag!(râsete-n sală)-Așa e. N-aveau…-Deci cum îl facem. Fix ca celălalt?-Puțin. Foarte puțin.  Treaba e așa. De ceva vreme nu prea m-am simțit bine. Ceva probleme cu stomacul. Și cred că e și de la oboseală, dar și de la ipocrizia oamenilor. Și eu am ezitat în a spune niște chestii, doar că prea mă strânge… dacă mă … Citește mai departe >>>