De ce călăresc politicienii debutul de an școlar: Sunt dintre cei care cred că prezența politicienilor la festivitățile care preced anul școlar e nepotrivită și chiar de prost gust. De ce vin ei acolo? Pentru popularitate/notorietate mă îndoiesc. Nimeni nu-i ascultă și bănuiesc și faptul că foarte puțină lume îi și respectă. Vrem să le oferim copiilor modele și discursuri motivaționale? Hai să aducem în curtea școlii oameni de succes. Hai să aducem oameni care au performat în carieră, nu atârnători. Politicienii nu arată în restul zilelor o mare dragoste de școală și fix în aceste prime zile de toamnă îi jenează interesul real apropo de soarta elevilor. … Citește mai departe >>>
Să faci din social democraţie social-cârdăşie
Nu ne-a ieşit cu Dracula Park, dar am făcut, să recunoaștem, destule de groază! Şcoli, spitale, drumuri… Iar acum intră pe listă şi azilele de bătrâni. Ştiu, clişeu de presă, repetiţie supărătoare, că numai asta ştiu să facă ziariştii ăştia, disperaţi după rating. Şi le mai şi strică unora zenul şi-aranjamentele. Apropo de aranjamente, de o bună bucată de vreme au românii, de dragul stabilităţii, combinația asta cu iz fesenist, pe galben-albastru și roșu. Sub aceste culori țara parcă se prăbușește. Ce ironie, cu alăturarea asta de culori! Dar și ce tristețe cu alăturarea asta de speciali cu baroni. De … Citește mai departe >>>
Caniculă în vremea copilăriei
Pe-atunci nu erau coduri. Zilele de vară le împărțea mama în două mari categorii: unele în care „vezi că te bate soarele în cap” și altele în care nu-mi zicea nimic. Oricum uram să-mi pun „ceva pe cap”, căci nu aveam șapcă, ci niște prostii de băscuțe albe, ridicole, indiferent de vârstă. Nu mi-aduc insă aminte să fi avut vreo jenă, să-mi fi fost vreodată, vara, prea cald, sete sau foame…Singura senzație care mă încerca era că nu m-am jucat suficient și că până și ziua cea mai lungă de vară era prea scurtă pentru a cunoaște sațietatea în materie … Citește mai departe >>>
Micuțu’ Ministru al Culturii
Nu toți oamenii care merg la teatru văd spectacole bune. Ba unii văd unele extrem de slabe. Am zis să plecăm de aici și tot de-aici să ne oprim în a mai discuta despre calitatea filmului Teambuilding. Mai bine să vorbim, și-o să vedeți că e important, despre dinamica din jurul acestei producții. Că e o producție, și, ca și concertele sau alte evenimente din zona asta a artei spectacolelor, o afacere. S-au consumat deci resurse, s-au plătit actori, s-au băgat scule în priză și ce s-a întâmplat în cele din urmă? Mulți oameni au mers la cinema. Într-o zi … Citește mai departe >>>
Iși permit SUA ca Ucraina să piardă?
Deși întrebarea poate fi pusă și altfel: iși mai poate permite SUA costul – financiar și politic – de a susține aspirațiile altor țăril din est, de a adopta modelul liberal-occidental? Extinderea NATO spre est rămâne un uriaș succes al americanilor, pe plan extern. Al lor și-al aliaților din Europa occidentală. Anii 90 și 2000 au adus bătrânului continent transformări pe care unele popoare le așteptau – cu naivitate, ai zice azi – încă de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Scăpate de comunism, mai multe țări s-au arătat dornice de a migra spre axa binelui, spre un tipar … Citește mai departe >>>
Cuvântul ăla cu P
N-aș fi pariat niciodată că lumea stă într-un cuvânt. Că întreaga planetă va exersa suferința fără să fie în stare să prevadă finișul. Ieri a fost un virus, astăzi un război. Ambele produc isterie, consternare, durere. Și ambele se dovedesc a fi năucitoare pentru omul obișnuit, pentru că din toate planurile și rezolvările a lipsit un element, un cuvânt. Unul. N-am știu cum și când se termină pandemia și doi ani am orbecăit, iar acum nu știm nici când, nici unde se oprește Rusia din cauza unui singur cuvânt, căzut parcă din servieta unui funcționar de Bruxelles. Predictibilitate! Vai, cât … Citește mai departe >>>
Cu mâna pe umăr, cu degetul pe rană
V-a scandalizat gestul lui Simion, care l-a luat de după umăr pe ministrul Energiei? Sau v-a produs un soi de satisfacție? Nu vă speriați, nu dăm testul ipocriziei aici și-acum. Să plecăm de la pariul meu, acela că, undeva, cu voce sfioasă, ascunși sub pătură sau chiar cu vehemență, într-o piață publică, ați cerut divinității „să ne scape de ăștia, care au dus țara de râpă.” Oare ce răspunsuri ar primi o astfel de întrebare, într-un sondaj: v-ar plăcea un politician care să-i salte, să-i scuture și să-i pună la punct pe dușmanii poporului? Din punctul meu de vedere iluzia … Citește mai departe >>>