Acest articol

Emil Boc are un fel aparte de a spune lucruri. Incrancenat. Mie asa mi se pare. Pana la urma, n-ai ce sa-i reprosezi pentru ca omul face politica, iar la noi, mai mult ca la altii, politica e cu zisul. Un alt argument pentru a-l aplauda pe premier, de fiecare data cand executa exercitiul de a emite vorbe, e acela ca are curaj. Are curaj pentru ca el si daca ar tacea ar risca sa spuna prostii si-apoi are curajul de spune chestii pe care din vreme in vreme le si contrazice.

Recent l-am remarcat pe Boc, politicianul favorit al blogului dar mai ales al vremurilor de azi, zicand ca (citez de pe dailybusiness.ro) reorganizarea teritoriala ii va afecta si pe jurnalisti.

Premierul Emil Boc considera ca jurnalistii vor avea de pierdut din reorganizarea administrativ-teritoriala a Romaniei. Potrivit acestuia, multe televiziuni si ziare locale nu vor mai avea relevanta odata cu disparitia majoritatii capitalelor de judet. “Ii afecteaza pe toti, inclusiv pe jurnalisti, si jurnalistii vor fi afectati direct. Daca se desfiinteaza un judet, nu mai e capitala de judet, mai e cazul sa existe televiziune, ziar local? De aceea, prima data vor fi impotriva”, a spus Emil Boc, intr-o emisiune Radio Romania Actualitati.

Serios? Imi vine sa rad pentru ca, daca argumentul de mai sus sta in picioare, cei care vor avea primii de suferit sunt patroneii de trusturi locale de presa si-abia pe urma jurnalistii. Si cine-s patroneii? Politicieni, de la putere sau opozitie care sunt in stare sa tina pe investitii o bodega de presa timp de o vara si chiar mai mult pana, la succesul scontat din alegeri. Apoi s-alege praful sau deputatul ori senatorul.  Dar jurnalistul de rand nu sufera, ci asteapta cuminte apocalipsa reorganizarii teritoriale.

Sa inteleg ca Boc e atat de naiv incat crede ca televiziuniile locale exista si se nasc firesc, din necesitatea comunitatii de a afla diverse? Multe din ele, nu toate, sunt ca terasele, isi deschid umbrelele doar cand are vreunul ca Boc treaba in teritoriu, de povestit (sau de cantat ca la Etno), realizarile guvernului. Totul spre satisfactia omului de la judet care sustine cu efort financiar si mai ales intelectual o institutie de presa.

Eu ma gandeam sa-i zic lui Boc ca pe jurnalisti ar putea sa-i doar undeva de reorganizarea teritoriala daca mediul economic ar fi destul de dinamic incat aia de se aventureaza in afaceri de presa sa le plateasca salarii decente si la timp. Vazand economia repornita si ca Europa ne-a lasat pe toamna cu temele pe Schengen, jurnalistii locali si chiar internationali se vor pune de-a curmezisul reorganizarii teritoriului si vor refuza joaca de-a toponimele.

Aici ii dau dreptate lui Cristian Tudor Popescu, jurnalist local de Romania. Unirea WC-ului cu sufrageria nu rezolva problema mirosului din casa pe care ne-am hotarat sa o reorganizam.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu scrie/pune pe gandul.info niste intrebari, plecand de la urmatorul paragraf

Aproape jumătate dintre adolescenţii români, născuţi şi crescuţi după căderea comunismului, cred că perioada comunistă a fost mai bună decât cea actuală. 72% dintre ei consideră că respectul legii era mai mare în comunism decât în democraţie. Sondajul aparţine Fundaţiei Soros, nu PRM-ului.

Eu, incerc sa-i ofer niste raspunsuri:

Aproape jumătate dintre adolescenţii români, născuţi şi crescuţi după căderea comunismului, cred că perioada comunistă a fost mai bună decât cea actuală.

Primul impuls e sa crezi ca acesti adolescenti au busola defecta si ca-n mod clar n-au toate instrumentele acordate pentru a evalua si compara doua perioade.  Apoi realizezi ca in raspunsul lor nu se-ascunde neaparat o lauda la adresa vremurilor glorioase si de aur din trecut ci mai degraba o frustrare despre cum merg lucrurile acum. Perioada actuala, oricum nu va deveni mai buna cu acesti adolescenti, parte din ei amenintand profesorul de la catedra, visand la averea lui Iri sau la o cariera de baiatul/fata lu’ tata.

72% dintre ei consideră că respectul legii era mai mare în comunism decât în democraţie.

Acum iti vine sa le strangi mana adolescentilor si chiar sa-i feliciti pentru flerul lor in a ne arata masura respectului fata de lege in societatea in care si ei activeaza. Chiar daca judecata lor e corecta, in sensul ca acopera si radiografiaza just prezentul, ceva este viciat in acesta sondare. Sa le ceri adolescentilor sa compari respectul legii in comunism (respect care se contopea cu teama) si cu cel din jocul democratiei e ca si cum ai spune ca-n Coreea de Nord oamenii sunt mai preocupati de politica decat cei din tara sora de la Sud.

1. Aceste convingeri sunt căpătate de tineri în familie?

Nu-i o lipsa de respect fata de tanara generatie, dar la vreme adolescentei convingerile sunt ca betele de trestie, abia rasar dintr-un clocot confuz de pareri si impresii. Plus ca, in familia romanesca mi-e teama ca nu-i o asa intensa preocupare pentru transmiterea de convingeri si valori, cei mai multi avand treaba, in zilele in care nu e meci sau scandal cu Pepe, s-achite rate si sa caute papa.

2. Mass-media de după 1989 i-a format să gândească astfel?

Ma indoiesc si nu-i suspectez pe adolescenti de o asa revolta interioara. Din raspunsurile lor de mai sus imi pare ca au inteles ca parintii lor n-au nascut nicio societate actuala, ci s-au complacut intr-o coafare, cu carere spre vest ,  a celei de dinainte de ’89.

4. Comunismul este un ideovirus care supravieţuieşte organismelor ucise şi se transmite prin atmosferă generaţiilor următoare?

Sa speram ca nu vom afla niciodata raspunsul pentru ca virusul, oricare ar fi el, difera de la tulpina la tulpina…

5. Cum se explică faptul că nişte adolescenţi strâns conectaţi în reţeaua informaţională de astăzi, computer plus TV, pot să prefere societatea surdo-mută informaţional a lui Ceauşescu?

Nu o prefera si nici macar n-au puterea sa si-o imaginze.

6. Cum va arăta România când va fi condusă de aceşti adolescenţi?

Romania nu va fi prea curand condusa de jumatatea de adolescenti cuprinsa intr-un sondaj de opinie. Tara asta are predilectie pentru lideri din marja de eroare (sau oroare!) La putere n-au acces repondetii de chestionar, usor de tradus in laboratoare de sociologie. Noi, aici, cultivam promovarea de tineri cu pile, inculti poate, impertinenti si imprevizibili.

Tu faci normalitatea sa para o iluzie. Tu ai puterea sa ne hipnotizezi iar acrobatiile tale sunt ametitoare.  Eu chiar sunt obsedat de doua dintre cele mai bune trucuri ale tale:

1. faza cu taierea de 25 la suta a salariilor bugetarilor. Magie, pe fata! Le zici ca a venit criza si ca urmeaza sa le iei din bani. Ca miscarea sa devina Constitutionala anunti ca masura e temporara. Va iau astia 25 la suta doar pana la 1 ianuarie. Apoi, smenul! Pai sa vedeti ca nu are statul bani…Ha, ha! Lumea e in delir si culmea tupeului, celor prostiti li se cere sa aplaude magica reforma. Truc ieftin, dar care merge.  Spectacolul continua, in ciuda, nu-i asa,  ziaristilor pastoriti si orbiti de moguli.

2. faza cu salariile profesorilor. Aici l-ai umilit chiar si pe personajul principal din filmul Iluzionistul. Nu-ti trebuie scoala multa sa vezi cum se face magia. Promiti si ceri vehement majorarea salariilor dascalilor cu 50 la suta si cand publicul spectator afla ca oamenii si-au castigat drepturile in instanta, statul pare prins in teribile chingi si lanturi. Cine se gandea oare la scamatoria cu esalonarea? Rolul iese perfect, un suspin si-o compasiune la televiziunea publica si se rezolva inca o vraja pe scena politica.

Emil, tu faci reforma sa para simpla. E drept, pe spatele celor care nici nu banuiau cat de bun esti. Ai dreptate, statul nu are un joben din care sa scoata salarii mai  mari pentru profesori dar are in schimb o mana invizibila care le-a umblat la buzunar. Da-i dracu, nu? Sa manance o paine…esalonat si sa astepte cuminti iesirea din criza.

Emil, vremea in care esti magician e cea mai crunta iluzie. Istoria te va “ajuta” sa dispari dar mi-e teama ca oricine va urma dupa tine, va fi tentat sa-ti reia numarul si tehnica.  Genul asta de reprezentatie o sa ne coste!