Eveniment sportiv de anvergura in Bucuresti. Lumea se bucura. Orasul se infrumuseteaza. Lumea se bucura. Patronii si prostituatele vor face bani. Lumea se bucura. Microbistii sunt in extaz. Toata lumea se bucura!

Ne bucuram si sentimentul e sincer. Ne bucuram de ce ni se intampla, de faptul ca respiram o normalitate traita de astia la care mergem noi sa muncim de zeci de ani. Ne bucuram ca se face curat, ca suntem vizitabili, ca avem stadion, ca se joaca la noi o finala si nu e rau ca o facem. E rau ca nu invatam nimic din aceasta bucurie tardiva.

Ma uit la cei din administratie dar si la noi cei bagati la gramada la categoria “cetateni”. Acceptam cu seninate sa ne mobilizam si sa facem lucruri bune doar cand vin strainii ( Vezi frenezia de la summit-ul NATO si de la organizarea finalei Europa League) E bine cand un oras castiga un plus de antentie, cand se fac investitii banale in parcuri si 10 kg amarate de var. Da, dar e un bine otravit caci ne educam responsabilitatea sa fie activa doar cand deasupra capului pluteste amenintarea vreunui sultan.

Suntem deci, inclin sa cred, straini de normalitate. Bucurestiul frumos, gazda primitoare, cu patroni de baruri fericiti ar fi trebuit inventat si inainte de aceasta finala pentru cei ce locuiesc in el. Pentru asta exista o adminstratie locala. La cum se comporta primarii si consilierii, ai impresia ca au fost alesi de UEFA pentru comitetul de primire al suporterilor din Bilbao si Madrid. Tin eu sa le-aduc aminte ca au fost alesi de bucuresteni si ca ei merita, inainte de toate, asfalt, indicatoare, parcuri, politie, politete etc.

De la urca-te pe masa, la pliciul lui Prigoana.

Sunt atent de ceva vreme la intrecerile electoarele dar si la personajele propulsate de ele. Am admirat deschiderea lui Traian Basescu fata de propunerile curajoase avansate de cei ce ii festonau imaginea. Am gustat etapa cu ardeiul (cine isi mai aduce aminte?) si l-am urmarit atent si-n alte ipostaze, pe vectorul unei ere portocalii. Carisma a facut parte din constructia brandului Basescu. Si riscurile unui pariu pe o asa calitate s-au vazut la derapaje spontane, din categoria: “urca-te pe masa” – un punch-line total nepotrivit la o haina prezidentiala.

Prigoana n-are talentul si nici anvergura lui Basescu. La el riscul e si mai mare. Vad ca-si construieste strategia pentru locale in jurului pliciului, un plici despre a carui existenta stie mai degraba consumatorul de tabloid. Prigoana vrea deci sa fie primarul de la pagina cinci si, defiland cu pliciul pe bannerele electorale, piteste umorul in bascalie. Cu pliciul deasupra capului, eu nu-l vad pe vreun candidat sa vorbeasca serios despre omul gospodar, despre sistematizare, asfaltare, urbanism etc. Pliciul lui Prigoana e fix gluma de cartier prin care un candidat isi ciupeste sagalnic de fund potentialele alegatoare.

Pentru electoratul masculin, pentru care se umfla micul si berea la debutul lui mai, ma astept la un chilot cu ata, care ata, a vietii fiereste, trece fix prin centrul nepasarii politicianului roman.

-@blogmeaway, selectii si romanii-

• Placinta plange cu stafide! )

• cum ar suna titlul asta? Placinta incuiata )

• la Placinta, inainte!

• @eUdrea: poate ii ziceti domnului Boc, intr-o pauza: PD+L+PSD= FSN, istoric vorbind pt ca o tot tine cu dreapta…

• dupa ce au iesti astia cu urnele din parlament: “suntem finalisti, am luat cupaaaaa!” )

• Bilele invinge?

• Am una buna-buna: Placinta a plans anticipat(e) )

• A picat Guvernul! Mai e valabila ziua libera de luni???? ) PLS RT )

• MRU presedinte! ) (va urma)

• Ponta: “bugetarii isi vor petrece vacanta de 1Mai in Dubai! Fac eu cinste” ) ))))))))))

• in alegeri, cei de la PDL vor avea marea sansa sa dea vina pe cei de la putere, ceea ce e mare lucru )

• astia de la FMI cica se duc in Vama ) )))))) )))))

Trebuie sa fim mai prudenti si mai atenti, atunci cand operam cu notiunea de tradare, cand un politician schimba partidul. Trecerile de la PSD la PDL si invers mi se par miscari in interiorul aceluiasi mare partid mai mult sau mai putin imaginar: FSN. Uitam prea repede aceasta radacina comuna a unor oameni care si-au schimbat parul si culoarea siglelor, nu si naravul. Ii cunosc foarte bine, cei mai multi sunt trecuti de 40-45 de ani si ar fi putut avea un viitor luminos si inainte de 1989.

Ba chiar unii, care au prins anii de glorie ai FSN-ului au trecut, pentru experienta si binele alegatorilor fireste, si pe la PNL sau mai stiu eu ce alt partid. Au trecut, au condus, au facut o aripa, au plecat, au rupt si nimeni nu poate baga mana in foc pentru a lor credibilitate si stabilitate. Sa-i mai banuiesc de remuscari inseamna sa-mi jignesc luciditatea. Oamenii astia nu tradeaza ci se misca, se misca dupa regula de aur a propriului lor interes. Unde sunt functiile si oportunitatile, sunt si ei. Unii se implica mai mult in proiect, altii n-au timp sa se regaseasca in ciorba in care au aterizat ca au si fost magnetizati de ciolanul din alta oala.

Credeti ca mai e cineva in stare sa faca ulcer de stanga sau de dreapta? Un principiu te poate roade mai rau ca foamea iar ai nostri politicieni sunt sensibili la durere. Ei nu suporta multimea, presa, opozitia, tranzitia, detentia etc. Verticalitatea iti ataca nu doar coloana cervicala ci si coloana aia din declaratia de avere, ce iti arata daca ai avut sau nu un parcus politic sanatos.

Va rog deci sa nu va cutremurati si voi in duelul surd al burtierelor, de curtremurul simulat prost la tv, de partidele care au scurgeri de cadre. Nu mai ridicati spranceana si tonul la o plecare din PDL, facand gestul sa para unul istoric, prin care un dinozaur laburist de 500 de ani ar trece la conservatori. E ridicol! Pe politicieni ii facem eroi si pe partide le gasim victime ale tradarilor dambovitene. Serios? Mare branza! Pardon, frunza!

Sa va spun eu o vorba: frunza, ca e verde, galbena sau rosie nu face fotosinteza la putere ori in opozitie pentru binele alegatorilor! Macar atata biologie stiu si eu…