Scriam intr-un post anterior ca e o asociatie ambitioasa care si-a propus sa renoveze sectia de pediatrie de la Spitalul Fundeni. Cei implicati in proiect si-au propus sa stranga 100.000 de euro si sunt aproape de jumateatea drumului. Vad la ei pe site ca la inceputul acestei luni aveau 49 de mii.

Conturile Asociatiei M.A.M.E., deschise la Banca Transilvania, Sucursala Iancului, le gasiti mai jos. Daca vreti, aveti la dispozitie si alte mijloace.
Cont RON: RO 03 BTRL 0440 1205 N750 44XX
Cont EUR: RO 75 BTRL 0440 4205 N750 44XX

De la acest punct, nu exista nici intoarcere, nici abandon, pentru ca este clar ca se poate ajunge la finish. In plus, ar fi pacat de tot efortul de pus…Depinde acum si-un pic de noi, cei care asistam de pe margine la aceasta cursa, daca intindem un mic ajutor “atletilor” care si-au propus sa renoveze sectia, pentru cei mici de la Fundeni. Credeti ca se poate sa facem ceva?

Anul asta am invatat sa pornesc la drum dar si sa ma opresc la timp. Anul asta am castigat ceva incredere in mine si am pierdut-o in altii. Anul asta n-am mai fost pe val ci in interiorul lui. De-aici am inteles mai bine marea. Urmeaza partea poetica: …sunt infinit de multe valuri in care viata te-arunca, unele reci si calme, altele infierbantate si infometate sa se sparga la tarm. In ambele te poti pierde, iar deznadejdea e plumb curat in orice aventura.

(aici a sunat telefonul si-am vorbit cu Alex Vidia)

Anul asta am dormit mai mult dimineata si m-am odihnit mai putin. Anul asta chiar am fost mai deschis la a face, chiar si greseli Nu ma laud dar am fost mai harnic, orientat spre a spune “da” lucrurilor importante. Sunt pe plus, fie doar si pentru faptul ca am mers iar la scoala. Am avut si sansa sa incep multe alte lucruri. Acolo unde am jucat onest si perseverent, recompensa n-a intarziat sa apara.

Am sacrificat naiv zile de week-end cu familia si-am primit la schimb zambete si incurajari de la niste oameni senini. Anul asta mi-am inceput de doua ori fiecare saptamana. Sunt putin obosit dar si putin multumit daca nu chiar mandru de mine. Va spun toate chestiile astea pentru ca sunt sanatos, pentru ca zambesc si pentru ca realizez ca momentele dificile ale acestui an, au fost depasite. Altfel poate nu-mi ardea sa ma gandesc si la voi si sa va urez TOATE CELE BUNE!

P.S. Stiti valurile alea de care vorbeam mai sus? Alea care rup cate un pic din tarm? Asta vreau si eu sa fac, poate si cu textul asta. Sa iau niste fire in bagajul pentru 2012. In acest bagaj sunteti si voi. Va aud cum radeti, dincolo de monitor, si cum m-aprobati…Da, bah ce an a fost asta !?!

e un pacat…Dupa ce ajungi sa ai blog, twitter, facebook si milioane de conturi si comentarii, pericolul cel mai mare, care te urmareste, e sa nu mai poti spune nimic de-adevaratelea.

E un pacat sa nu mai spui nimic sincer, din si pentru tine. E un pacat de care nu fugi pentru ca esti las. Si, culmea, frica nu ti-o ascunzi in tacere ci in vorbe dezgolite de sens sau de adevar. Ai impresia ca urci si insiti sa strigi de pe un piedestal inventat. Cine esti tu si de ce joci fals? Esti cazut si sfarmat in bucati de obsucuritate, esti suma frustrarilor profesionale si a neimplinirilor personale…Esti atarnat de mici victorii care te salveaza din cotidian. Te lasi redus la cat a putut surprinde un blitz foto…Si lupti ca macar in oglinda de pe wall sa te vezi altfel. Suprema preocupare a vremurilor moderne: sa ai grija de tine, de vrobe si de lume pe facebook si-n online.

Tastatura tradeaza si te ispiteste. Nu cuvanta dar striga militareste sa marsaluiesti spre poarta cu vedere la public. Te fura, te-arunca in vartejul empatiei. Da, butoanele sunt niste masinarii meschine… Le simti si-acum, cum se lasa pervers apasate si te trag obrznic de degete pentru a desena cuvinte in care mai apoi te obligi sa crezi. Dulcea miere a manipularii!

Tu chiar existi in forma asta, galagioasa pe net si aproape invizibila in realitate! Cum ai ajuns aici? Uneori imi pun aceasta intrebare…

Campaniile sociale rasar, in decembrie, mai aprig decat florile de gheata. E un reflex poate cinic sau las al multora, prin care-si pun sufletul la adapostul unor fapte bune, izbutite in pripa ultimei sute de metri. Cu toate asta, faptele bune raman bune, iar reflexul, in ultima instanta, e de apreciat, cata vreme in urma lui raman lucruri concrete.

V-am zis vorbele de mai sus pentru ca si eu ma fac vinovat de ignoranta si vreau sa ma tratez. Vreau sa pun umarul la o fapta buna si nu m-as fi bagat in povestea asta daca n-as simti ca pot sa misc un pic lucrurile. De fapt, o sa ma straduiesc sa nu misc lucrurile, ci oamenii pe care ii cunosc. D-aia va zic:

Hai sa nu-i facem pe cei mici, internati la secţia de pediatrie a spitalului Fundeni, eroii neglijentei noastre! Hai sa strangem bani si sa ajutam la renovarea sectiei.

Exista deja o asociatie care si-a fixat obiectivul asta (vezi banner dreapta) si m-am gandit ca noi putem sa-i aducem mai aproape de momentul strangerii celor 100.000 de euro.

Conturile Asociatiei M.A.M.E., deschise la Banca Transilvania, Sucursala Iancului, le gasiti mai jos. Daca vreti, aveti la dispozitie si alte mijloace.
Cont RON: RO 03 BTRL 0440 1205 N750 44XX
Cont EUR: RO 75 BTRL 0440 4205 N750 44XX

Chiar VREAU sa fac ceva, pentru ca TREBUIE!

Va spun sincer, randurile de mai sus reprezinta o reactie la un material difuzat de TVR: http://tvr.ro/articol.php?id=116876&c=58 si eu m-am gandit ca merita sa incerc sa-mi valorific instrumentele la care am acces pentru a face ceva. 100.000 de euro pare o suma mare, ce ar putea sa ne sperie, dar de fapt asta e contractul unui fotbalist mediocru. De banii astia depind niste copii care vin la tratament.

Pentru a avea succes importante e sa nu fiu singur in aceasta incercare. O sa apelez la colegi, la bloggeri si la cei de pe facebook sa adere la aceasta cauza. Planul meu pentru aceasta actiune e urmatorul: sa promovam in zilele de 19 si 20 ale lunilor decembrie, ianuarie si februarie, materialul de la TVR, site-ul asociatiei si conturile. Sa facem asta oricum si oriunde, mai ales la prietenii din mediul privat, pentru a-i determina ajute cu bani la renovarea sectiei de pediatrie de la Fundeni.

Primii la care apelz sunt colegii cu blog, de la radio. Petru si Dobro nu au cum sa ma refuze.