studiu de caz: cardul cu token

Asa cum Gillette mai pune cate o lama la aparatul de ras, cu ocazia unei noi promotii, asa isi imbunatatesc si altii produsele si serviciile, iar noua ni se-aprinde instant filamentul consumist.

Azi, comoditatea ne este rasfatata cu o alta stire: a aparut cardul cu token incorporat. Aceasta miscare este, intuiesc, doar o etapa premergatoare aparitiei cardului cititor de ganduri, cel care va merge singur la cumparaturi si care va pune la intoarecerea din supermarket un mp3 inregistrat cu vocea sefului, care te va incuraja sa tragi mai tare pentru o cosul mai mare, de luna viitoare..

Dar iata ca-n acest vartej tehnologic am gasit o bresa. Card cu token? Hmmmm. Nu e bine. Mie zilele trecute un ATM mi-a oprit cardul, din ratiuni de securitate. Bine ca nu m-a saltat politia cum am citit ca a patit cineva la Metro. Fiind seara chiar nu se putea face nimic instant si pentru o clipa am realizat ca tehnica miraculoasa se poate transforma intr-o bariera catre nevoia imediata de cash. La cateva minute distanta, cu tokenul de-acasa am reusit sa mai fac niste plati, relativ urgente, fara sa ma deplasez la banca. De-aici dilema: care este locul tokenului: pe card sau de sine statator?

Dincolo de orice raspuns ramane concluzia ca e bine sa ai ceva bani in buzunar.

p.s:  ieri ma gandeam ca in cazul in care o sa schimb tv-ul, care n-are inca un an, va trebui sa am grija ca urmatorul sa aiba net, ca sa nu mai oboseasca mana pe mouse mutand fereastra cu youtube de pe monitor pe ecranul televizorului.

E copilul meu! E un site pe care incerc sa-l dezvolt dupa urmatoarea idee: sa existe un loc in care oamenii sa-si lase impresiile de vacanta. Nu este un blog al unui calator cu experienta, nu este un site al profesionistilor din turism, ci este un loc ce se ofera altora pentru a-si asterne povestile de vacanta.

***

De-aici a pornit totul! M-am apucat de nici jumatate de an de acest site si ma straduiesc sa sadesc si sa ingrijesc semintele unei comunitati de oameni preocupati de momentul acela al vietii, numit concediu. Acum sunt in momentul in care ii motivez pe cititori/vizitatori sa contribuie cu articole, dar imi doresc ca in timp acest aspect sa decurga cat mai natural. Astazi am terminat inscrierile unui concurs foarte fain, din care am castigat numeroase articole despre calatorii in tara sau strainatate. Multumesc celor care m-au ajutat cu premii dar si celor care s-au inscris. Sper sa facem mereu concursuri, din ce in ce mai atractive.

Ce vreau de la voi, cei care n-ati intrat pana acum pe www.undesicum.ro? Cel mai mult mi-ar placea sa-mi furnizati intamplari din calatoriile voastre. Placute sau neplacute. Sa-mi spuneti unde ati fost si cum v-ati simtit. Mi-ar placea sa-mi scrieti pentru site, sa-mi dati sfaturi, sa il aveti in vedere si sa-l recomandati si prietenilor.

Puteti folosi si urmatoarele instrumente: Facebook si Twitter

Cu cateva clipe de relaxare toti suntem datori! Coteaza insa unde si cum!

Nu mai pot tine…povestea asta doar pentru mine. Trebuie sa va spun ceva incredibil. Acum ceva vreme, undeva in negura timpului, se facea sa ma aflu in trafic. Eram la jumatatea distantei dintre casa si “departe”, caci era tare departe unde aveam treaba. Orele diminetii, trafic infernal in Capitala. Bara la bara. Nimic nu prevestea ce avea sa se intample…

Cum stateam eu asa in coloana nervilor infiniti m-a cuprins cea mai teribila dintre nevoi…Da, ma trecea! La inceput usor, apoi mai aprig. Ca-n reclame si filme de comedie! In masina mea cu sigla sud-coreeana se infiripa inca un scaun si eu pierdeam treptat controlul evenimentelor. Centura imi devenise inamic si strada se ingusta. Era clipa marilor dilme, cand cele mai crunte crampe hamletiene ma loveau in stomac si-n cutia craniana: A face sau a nu face? Asta era intrebarea! Raspunsul era tot o intrebare: Unde?

Am oprit masina pe dreapta, am traversat in graba si am explicat cu cea mai blajina figura problema unui vanzator de la Mic.ro. A incercat sa ma refuze dar, cum zic comentatorii, golul plutea in aer. Ce ironie! Nu venisem sa iau ci sa dau! Treaba mare la micro! Sa nu radeti…Au fost clipe magice in care s-a facut dreptate, in care am simtit ca am echilibrat pentru totdeauna acel “rusine, Dinu Patriciu”.

Si-acum, cand scriu, ma gandesc ca oamenii cu bani nu numai ca-i ajuta, prin fundatii, pe tinerii care au o situatie materiala deosebita. Prin astfel de intamplari, prin hazardul destinului cacacios, ii ajuta si pe cei cu nevoi de tip macro, adica mari si neiertatoare. Va rog asadar sa nu interpretati gresit. N-am facut treaba mare in magazinul omului, ci am contribuit la umanizarea mogulilor post-decembristi. Chiar si pe timp de criza, ei fac locuri de munca care (cacofonia chiar are sens in acest context!) au toaleta si ne-ajuta, cand nici nu banuim.

Sfarsesc aceasta poveste dand cititorilor acestui blog cele mai sincere asigurari, ca n-as fi publicat un rand, daca intamplarea nu avea happy-end. In plus, cel care va crede ca textul e un advertorial va trece prin ceea ce am descris eu mai sus….Am zis!

Rusine dinu p by bogdan-ciuclaru

Dimineata am scris pe blog despre Kilipirim (un targ de carte) si am dat 4 carti cititorilor mei. Intre timp (din cauza hostingului banuiesc) postarea a disparut, cu tot cu comentarii. Din fericire, castigatorii isi vor primi cartile pt ca am apucat sa dau mail catre organizatori. Sunt frustrat si neputincios in fata acestor incidente si sper ca ele sa nu se mai intample. Daca se repeta povestea, urmatorul titlu o sa fie: caut hosting serios!

Au ramas doar ceva urme pe google despre postarea de azi dimineata asta ca sa nu credeti ca m-am apucat de bazaconii mistece si paranormale. Iata:

Cadou de la Kilipirim – 4 carti pentru voi | BLOGMEAWAY
blogmeaway.ro/2011/10/21/cadou-de-la-kilipirim-4-carti-pentru-voi/
În urmă cu 5 ore – Vino pana pe 23 octombrie la Kilipirim – locul unde vor fi adunate cele mai mari discounturi de carte din Bucureşti! Mai bine de 40 de edituri vor …