Despre scurta vizita la Londra am scris cate ceva aici. Despre cele intamplate la Indesit Football Talents nu prea am avut timp sa va povestesc.

Pe scurt, in campania promovata in Romania de blogul pe care tocmai il cititi s-au intamplat lucruri interesante. Unul dintre ele ar fi faptul ca am avut acces la discutii cu cativa mari jucatori de fotbal: Jean-Pierre Papin, Robert Pires, Danielle Massaro si Gianfranco Zola. Ultimul dintre ei, are numele legat de clubul la care a activat si Dan Petrescu. Cum Chelsea Londra joaca fix in aceasta seara finala Uefa Champions League m-am gandit ca ar fi interesant sa-auziti doua vorbe despre acest lucru chiar de la Zola:

Revenind la evenimentul consumat pe 15 mai pe Emirates Stadium din Londra pot sa va spun urmatoarele: surpriza cea mare a fost sa gasesc acolo 3 castigatori din Romania si nu unul singur cum am crezut initial. Toti cei 3 au jucat pentru PSG in cadrul turneului si s-au clasat, impreuna cu echipa, pe locul 3.

Din cele aflate la fata locului, intentia organizatorilor n-a fost una de scounting ci mai degraba de a transforma in realitate visul unor fotbalisti amatori de a da cu piciorul intr-o minge pe o arena importanta din Europa. Anul asta s-a intamplat la Londra, pe stadionul echipei Arsenal. Asteptam acum surpriza pregatita de Indesit pentru anul 2013, sugestia mea fiind Camp Nou sau chiar celebrul Maracana din Brazilia.

Eveniment sportiv de anvergura in Bucuresti. Lumea se bucura. Orasul se infrumuseteaza. Lumea se bucura. Patronii si prostituatele vor face bani. Lumea se bucura. Microbistii sunt in extaz. Toata lumea se bucura!

Ne bucuram si sentimentul e sincer. Ne bucuram de ce ni se intampla, de faptul ca respiram o normalitate traita de astia la care mergem noi sa muncim de zeci de ani. Ne bucuram ca se face curat, ca suntem vizitabili, ca avem stadion, ca se joaca la noi o finala si nu e rau ca o facem. E rau ca nu invatam nimic din aceasta bucurie tardiva.

Ma uit la cei din administratie dar si la noi cei bagati la gramada la categoria “cetateni”. Acceptam cu seninate sa ne mobilizam si sa facem lucruri bune doar cand vin strainii ( Vezi frenezia de la summit-ul NATO si de la organizarea finalei Europa League) E bine cand un oras castiga un plus de antentie, cand se fac investitii banale in parcuri si 10 kg amarate de var. Da, dar e un bine otravit caci ne educam responsabilitatea sa fie activa doar cand deasupra capului pluteste amenintarea vreunui sultan.

Suntem deci, inclin sa cred, straini de normalitate. Bucurestiul frumos, gazda primitoare, cu patroni de baruri fericiti ar fi trebuit inventat si inainte de aceasta finala pentru cei ce locuiesc in el. Pentru asta exista o adminstratie locala. La cum se comporta primarii si consilierii, ai impresia ca au fost alesi de UEFA pentru comitetul de primire al suporterilor din Bilbao si Madrid. Tin eu sa le-aduc aminte ca au fost alesi de bucuresteni si ca ei merita, inainte de toate, asfalt, indicatoare, parcuri, politie, politete etc.

Da, sunt blogger oficial al campaniei Indesit in Romania. Am si un banner in dreapta care confirma acest lucru.   Asa se explica faptul pentru care, periodic, iti fac update-ul despre procesul de recrutare de jucatori, proces care se incheie apoteotic cu un meci pe Emirates Stadium din Londra.

Daca iubesti fotbalul, sau sportul in general, 2012 este un an in care chiar vrei sa aterizezi in capitala Regatului Unit al Marii Britanii. Avand in vedere ca, in doar cateva luni, acolo incepe Olimpiada, spre Londra duc toate drumurile celor conectati la fenomenul sport. Si langa drumurile principale sunt si stradutele inguste care duc inspre parcuri, muzee si pub-uri. Poti deci sa te mandresti, daca o sa ajungi acolo, ca ai debutat ca fotbalist amator in orasul gazda al Jocurilor Olimpice.

Cum poti intra in concurs? Pe scurt, Indesit cauta amatori talentati la fotbal pentru a le oferi, pe 15 mai, o experienta unica, o partida pe arena londoneza de cinci stele, a celor de la Arsenal.

De fapt, voi trebuie sa fiti si talentati si inspirati in a convinge juriul sa va selectioneze pentru etapa finala. Juriul poate fi sensibilizat printr-o poveste, printr-o fotografie sau chiar printr-un material video urcat pe pagina Indesit.

Pana acum, din Romania, au fost in jur de 1000 de vizite pe site-ul campaniei Indesit iar in competitie au intrat, de la noi tara, in jur de 200 de persoane. Pagina de facebook a concursului are in schimb, din lumea intreaga, in jur de 120 de mii de fani. Mult succes tuturor si ne vedem pe Emirates.

Intrebare: Sa fie oare adevarat faptul ca scara evolutiei se opreste fix in dreptul nostru, al oamenilor, al celor care am inventat liftul?

In alta ordine de idei:

Ma gandeam in dimineata asta ca exista o stangacie evidenta a politeturilor din lift. Atunci cand nimeni nu se cunoaste cu nimeni sunt cele mai interesante momente. Privirile par antrenate de-o viata sa se catere pe niste muchii nebanuite si in mai putin de 30 de secunde descopera acele mirobolante unghiuri neutre. Exista clar si-o regula a prioritatii, asemanatoare cu cea din traficul rutier, atunci cand doua priviri se intalnesc intr-o intersectie. Si-aici, viteza este principala cauza a accidentelor.

In lift rar se comunica direct: La doi? Eu la 5… In rest, prin ambasadori olfactivi: respiratie, parfum, tutun. Apoi, un murmur neutru, cu care te-achiti practic de-o datorie a bunului simt si de la care nici nu vrei replica: “a venit si primvara” In lift nu e loc de polemica, asa ca partenerul de calatorie te-aproba scurt: “da, a venit”. Cei de la etajele inferioare sunt cei mai prudenti. Si-au lasat multe raspunsuri intre usile care s-au inchis necrutator. In lift, nu doar spatiul, ci mai ales timpul este cumplit.

Nu stiu daca ati remarcat, dar cei care stau la parter nu sufera liftul.

Mi se pare totusi ca nici pana astazi nu avem o conventie clara a salutului din lift. In dimineata asta, m-am trezit ca-i spun unei necunoscute: la revedere! E ca si cum mi-as dori inca un episod fulger, inca un test de stres si de holbat in podeaua pe care pica perfect perpendicular fusta ei scurta. Se petrecuse totusi o drama, o despartire dupa acest scurt timp petrecut, doar de noi, in afara lumii. A trebuit deci sa ne salutam, caci nu-i asa, ne cunoastem de mai bine de 30 de secunde stangaciile, respiratia, parfumul, tutunul.

Dar politetea asta din lumea mica a liftului iti va fi dur pusa la incercare cand calatoria o vei imparti cu un trening transpirat, cu ghiveciul si muscaua din bucataria vecinei si chiar cu uleiul de pe salopeta unui domn cu mustata, care a improvizat un service auto in parcare.

Pentru mine, fiecare lift e o provocare!