De cateva zile e concurenta acerba in piata (de) media…Zarzavagii din presa scrisa au semanat, au cules, au lustruit si au scos pe tarabe stenograme. Cele mai frumoase stenogrameeeeeeeeeeeeeee, ia stenogrameeeeeeeeeeeeee! Afla cine este profesoruuuuuuuuuuuuuuuuu’!. Cine este Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cine a luat baniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cui ii este firca, pasaricaaaaaaaaaaaaa!?

Cum in fiecare dimineata selectez, pentru ascultatorii de la radio guerrilla, subiectele din presa scrisa, ma gandeam ca ar fi util sa-mi informez publicul ca si pe hartie se petrece o viciere de continut. O abatere urata  de la etica si deontologie: Cum? Foarte multe ziare au transformat literele in pistoale de ciuruit candidatii la alegeriile prezidentiale. Macelul nu este unul discret, mascat de condeie iscusite. Mitralierele anima cu sonor hartia de ziar si-n fiecare zi caut butonul de volum caci zgomotul este de nesuportat. Critica este pur si simplu impinsa cu buldozerul. Ziarele, din nefericire, nu-s deloc obiective si verticale. Ba chiar sunt nesimtit de pe fata cu sau impotriva cuiva. De ce? Pentru ca asa cred unii sau alti ca se face presa si analiza politica.

Unele ziare fac dubla campanie elctorala. In spatiul publicitar si-n afara lui. Nu este nevoie de super experienta in media ca sa vezi cine cu cine s-a dat. Trist este ca (aproape) toata lumea s-a dat cu cineva si ziarele au zilnic de desfiintat pe cineva. Asta fac ele: mocirlesc!

Sunt Bogdan Ciuclaru si-n campanie nu imi place revista presei. De ce? Pentru ca, mai ales in campania electorala, ziarle scriu doar pentru stapanul lor nu si pentru publicul “actionar”.

La final, propun un joc -test de sinceritate – unor personaje din media - Alex Vidia, Mihai Dobrovolschi, Victor Ciutacu, Cristi Sutu, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Simona Tache, Sorin Tudor, Catalin Tolontan, Ioan T Morar – si cititorilor acestui blog: Ce presedinte vor ziarele? Pe cine prefera Cotidianul, Adevarul, Gandul, Gardianul, Curentul, Jurnalul National, Romania Libera, Libertatea, Can-Can, Click etc

Am vazut Top Gear, episodul cu Transfagarasanul! Cum am vazut emisiunea? Romaneste! Am pus o sarma, am legat internetu’ cu ea si…zbang! bbc two la mine-acasa!

Normal ca mi-a placut si normal ca m-a pus pe ganduri. De ce?

1. Ma intreb si eu daca e normal ce fac acum, pe net, compatriotii mei. Cei mai multi se lamenteaza ca astia, fara nicio intentie inclin sa cred, intr-o emisiune auto, au reusit sa ne-arate tara asa cum e. Cum? Luati o sarma si vedeti si voi.

2. Ma intreb daca este logic sa te-arunci in valurile internetului si sa spumegi  cu opinii inante de a identifica ingredientele de show dintr-un produs comercial ce se da la televizor, pentru audienta.

3. Ma intreb daca e politicos din partea noastra s-avem vreo pretentie legata de imaginea tarii noastre, dupa 70 de ore de filmare a la BBC, si sa nu fim nicio clipa rigurosi cu felul nostru de a ne comporta.  Logic mi se pare sa ne reprosam cate ceva daca in 40-60 de minute de material filmat reiese mizeria intretinuta de fiecare din noi timp de 60 de ani.

4. Ma intreb daca isi are rostul sa introducem in discutii topicul “madria de a fi roman” cata vreme emisiunea este una eminamente auto.  Eu as fi tras cortina sa-mi arat mandria doar daca, spre exemplu, una din masinile sport din episodul mult discutat, se producea de vreo 50 de ani pe meleagurile mioritice.

5. Ma intreb daca are rost sa ne intrebam ce impresie le-am lasat…Parca noi nu intuim. Dincolo de geamul de masina sau de cel al ferestrei casei noastre se afla tara in care traim. Tara contrastelor, tara in care aruncam gunoaie pe jos, tara in care urca gunoaie sus…O tara mereu pe drumul tranzitiei purtand in desaga un gram de-autostrada si-un colorat drum de munte.  O tara in care rescriem zilnic definitia neputintei…

La cele 5 intrebari exista un singur raspuns: hai sa ne vedem de treaba! Sa ne uitam la Top Gear usor admirativ fata de cum iese trebusoara aceea a lor, ca show de tv, si sa ne-amintim rusinati ca undeva in portbagajul mandriei noastre avem, pe post de roata de rezerva si ceva sentimente fata de tara asta.  Cu manelele la maxim, cu gunoaiele aferente unui gratar de week-end si cu marlanismul si dobitocia conducatorilor acestui popor, viata va fi muuuuult mai usor de suportat. Pana cand? Pana ne fac iarasi astia tigani….auzi, PE NOI!

p.s. SUNT NEMAIPOMENIT DE BUNI CEI TREI DE LA TOP GEAR si nu acelasi lucru il pot spune despre noi, desi suntem mai multi

Va propun, in masura in care timpul va permite, sa parcurgeti acest purpuriu de texte.  Eu le-am gasit inspirate:

1. Florin Negrutiu – Lupul de mare in blana de oaie

2. Catalin Tolontan – campanie cu tomograful

3. Dragos Vasile & Răzvan Vintilescu de la Catavencu – Moartea lui Dinica. Sau cum te curata telenovelele

4. Vlad Petreanu – Traditii scurte, de Dambovita

p.s.1 Mie mi-a placut si replica lui Mircea Badea din meciul etern cu Traian

p.s.2 La recomandarea lui Iulian Comanescu am parcurs si-un reportaj marca ProTv din sectiunea Romania, te iubesc! Jos palaria!

Semnalez aici, prevenitiv, situatia cinica, ironica, meschina si datatoare de rating: sa ajungi sa vorbesti despre moartea unui om stand comod pe happylica…

*happylica este la aceasta ora cea mai populara canapea din showurile noastre de tv, martora, chiar si la impartirea averii lui Dolanescu.

Voi cum gasiti gestul unora/multora de a-si burdusii blogurile si statusurile de pe toate extensiile sociale din online cu cuvinte despre Gheorghe Dinica?