Se intampla lucruri frumoase in online. Zilele astea chiar am remarcat slabiciunea la emotie pentru cei ce isi fac veacul pe bloguri, facebook si twitter. As enumera trei exemple:

1. multimea de reactii la victoriile gimnastelor noastre la Europenele de la Bruxelles. Performanta lor a fost ca un magnet pentru zeci de mii de like-uri, posturi si comentarii pe facebook si twitter.

2. sustinerea proiectului Let’s do it Romania. Meritul colosal al celor care se ingrijesc de acest proiect este acela de-al trece raul tulbure catre offline, etapa de curatenie consumandu-se in real life, acolo unde chiar avem mare nevoie de actiune directa.

3. promovarea emisiunii Romanii au talent si transformarea unuia dintre candidati (Cristian Gog) nu doar in castigator ci chiar in vedeta pentru media pe suport clasic.

Emotia vinde, curge si se multiplica in online. Pariul cel mare al implicarii emotionale este sa-ti determini publicul sa treaca granita unui like/comment si sa aiba o actiune in offline. S-au mai intamplat, daca imi aduc bine aminte, convocari la protest impotriva ACTA, unde au aderat mii de persoane, actiunea propriu-zisa fiind bifata apoi de un numar curios de mic de persoane.

Ma intorc la povestea cu gimnastele din Romania. Au fost doua zile de frenezie pe net. Poze, like-uri, comentarii si felicitari. Binenteles, s-au tras traditionalele concluzii referitoare la subfinantarea sportului si la o nemeritata si exagerata mediatizare a fotbalului in dauna celor ce ne aduc medalii. Placa veche! Aici e rost de o actiune, de o reactie concreta a unei societati care pare suficient de lenesa si de resemnata la un “bravo, fetelor” pe facebook. Pana la urma, publicul poate sa ceara ziarelor mai multa gimnastica, mai multe stiri din alte sporturi si pentru ca acestea sa devina atractive, trebuie sa si consume o astfel de marfa. Adica sa nu fie ipocrit! Apoi, marfa, alta decat cea cu fotbal, trebuie sa fie de calitate si sa ne-aduca satisfactii, asta insemnand ca celelalte sporturi sa primeasca bani si-atentie din partea autoritatilor pentru a genera usor rezulate. Complicat, nu?

Pozele cu medaliile gimnastelor, castigate ieri si azi, ar trebui sa ne faca sa ducem mai departe proiectul Let’s do it Romania si sa izolam gunoaiele din mai multe zone. Sa nu ne oprim din ale strange pe cele de pe jos si sa le lasam la tomberon pe cele ce au ajuns, din vina noastra, prea sus.

Scriu rar. Poate si pentru ca nu-mi caut, ci-mi astept pretextul. Acum e vorba de o disperare. Disperarea televiziunilor de a transmite live o drama, o catastrofa, o tornada, un cutremur. La scoala ratingului matematica e simpla: “lacrimile” fac pamantul de sub departamentu’ de vanzari sa se invarta.

Recent, a batut vantul mai aprig in tara. La tv a fost tornada! In dimineata asta, pe un site de stiri vad ca a fost cutremur in tara. Incredibil! Cat? 2,7 pe scara Richter. Un cutremur corigent (nici de-un 5 n-a fost vrednic!), atat cat sa se rostogoleasca o dama mai durdulie din pat inspre podeaua la care se coboara disperatii nostri reporteri.

Ce vreau eu de la viata? Mai usor cu panica pe scari! Cum? Simplu: nu mai exagerati si nu mai tropaiti de bucurie cand aveti marfa “cu racituri”. E ridicol! Si o sa fie si mai greu pentru voi cand o sa aveti de dat pe post un eveniment realmente teribil. Pai daca un copac pe o masina si-un cutremur de 2,7 ne ingalbeneste monitorul de “richter mecanic”, atunci ce naiba o sa mai faceti cand o sa cada vreun bloc sau vreun cartier?

Si ca sa fiu sincer, intr-o doza d-aia senzationala de va place voua, chiar va urez niste zile fierbinti la munca, udate de-un tsunami, cu vreun incendiu sau seism d-ala nemernic de urci cu ratingu’ dar cobori cu studio-ul tv, pentru ca prea vi se umezeste privirea la accidente marunte pe care le umflati apoi fara jena. De fapt, nu va urez si imi cer scuze ca m-am putut gandi la asa ceva. Nimeni nu merita aceasta cumplita lectie. Nici macar voi, acesti jurnalisti ghinionisti, care nu reusesc sa gadile telespectatorul cu o catastrofa mai de Doamne-ajuta.

In numele tuturor evenimentelor cumplite care nu se intampla, imi cer scuze. Iar de intamplarile pe care le infloriti, le ingrosati si le reluati in bucla, mi-e sincer mila. Acestea din urma n-au vrut sa-ajunga vreodata o stire dar au nimerit intr-un loc prea linistit pentru o cerere asa mare de napasta, de necaz mic, dar eficient in a demola increderea unui coafor in starea natiunii.

Atat.

Dupa ce au vazut grafica mov cu rosu, de la OTV, membrii CNA au cerut revenirea de urgenta la alb-negru.

Astazi am vazut-o pe Monica Tatoiu la Speranta Tv. Ma simt ca un explorator curajos care a ajuns la capatul lumii.

Voia Domnului: Zeus e in grila langa Trinitas.

Am observat urmatoarea ironie: Giga Tv e o televiziune mica. De fapt foarte mica.

Oare Prima Tv a fost vreodata prima?

Stiati ca televizorul dumnevoastra prinde si National Tv. Trist, nu? Mai bine l-ar intitula EMOtional Tv.

Cand vad ceva interesant ma bucur ca exista bloguri, facebook si twitter! O sa-mi canalizez deci aceasta bucurie in urmatoarele link-uri pe care le voi posta pentru voi:

1. Ce ascunde scandalul Daniela Andreescu

2. Ce ascunde o fotografie

3. Ce bine le zice Tolo: “Șirul anonimilor silențioși, care schimbă de fapt cursul istoriei bugetare, e nesfîrșit și aproape identic ca model.”