Am testat cateva zile functia aceea care sincroniza mesajele de pe twitter cu peretele facebook-ului. Astazi am dezactivat-o si o sa incerc acum, in cateva cuvinte, sa explic de ce:
- Am decis ca posturile de pe twitter sa nu mai migreze catre facebook ci sa-si pastreze specificul si destinatia!
- Twitterul si Facebook-ul au o dinamica diferita. Desi ambele iti pot fi de folos in comunicarea cu restul lumii, intuiesc ca pe fiecare dintre ele e nevoie de un ritm diferit de postare, asta daca doresti ca receptorii sa se simta confortabil atunci cand le livrezi continut. Twitterul functioneaza in asa fel incat ajuta la o comunicare spontana, succinta si de la care nu astepti in mod obligatoriu un feed-back. O data “scuipat” twitt-ul, misiunea ca el sa ajunga la cei care te urmaresc e in mare masura incheiata. Twitter-ul este gazda perfecta si pentru interventii cat se poate de dese. Mesajele tale postate intr-o ora sa zicem, oricat ar fi de multe, pot fi atat de bine concentrate incat nu consuma timpul celor ce le citesc.
– Imediat dupa ce aterizeaza pe facebook, mesajele de pe twitter imi par din alt film si imi dau si senzatia ca aglomereaza inutil spatiul destinat comunicarii. Pe facebook parca te poti exprima, dezvolta altfel. In plus, ai avantajul dialogului imediat in zona de comenatarii si iti poti masura ecoul si prin cantitatea de like-uri.
Facebook-ul imi pare chiar este un suport mai complex si mai cald in ceea ce priveste relatia celor ce au ales sa socializeze.
- Facebook-ul face insa casa buna cu blogul. Prietenii de pe facebook nu sunt automat si cititorii site-ului personal dar din punct de vedere al comportamentului, utilizatorii de facebook sunt “educati” sa urmareasca diverse linkuri. Asta e un mare castig! Depinde acum de tine, ce ambalaj folosesti la prezentarea linkului. Conteaza, poate si mai mult, ce produs gasesc prietenii din retea dincolo de acest ambalaj…
Update: Expunerea blogul prin postarea de linkuri cu noile posturi trebuie urmarita si practicata cu prudenta, atat pe twitter cat si pe facebook. Pe twitter poti insista si semnaliza mai des o frecventa mai mare de posturi noi dar pe facebook imi pare mai potrivit sa lasi mai rar astfel de mesaje. Facebook-ul cere, inclin sa cred, o selectie mai atenta a linkurilor si un timp mai mare “de rumegat” continutul, asta in cazul in care nu doresti reactii adverse.
***
Trec acum la o alta zona de discutie si imi exprim dorinta de a beneficia de “un camp” in plus la sectiunea comentarii. Mi-ar placea ca cei de la wordpress sa-mi ofere posibilitatea sa-i intreb pe cei ce au intentia de a comenta ce varsta au si cu ce se ocupa. M-ar ajuta pe mine sa inteleg si mai mult zona din care imi vin diverse reactii. Blogmeaway nu este felul acela de blog care traieste efervescenta unui trafic intens si a unui lung sir de comentarii. Si cu toate astea mi-ar placea sa-i cunosc si altfel pe cei care, intr-un fel sau altul, interactioneaza cu opiniile mele.