Stiu ca va place sa va vorbesc despre radio.  Stiu ca unii ascultati Guerrilla de dimineata si trebuie, cat mai des, sa va multumesc…Sa va multumesc pentru exigenta, pentru mesaje, pentru ca radeti, pentru ca va enervati si sunati, pentru ca ne dati mesaje pe mail sau pe facebook si pentru ca ne imbratisati cate trei ore, de luni pana vineri! Uite, na! In nume personal, aici si-acum: MULTUMESC!

Ce m-a apucat? Pai mi-o venit cheful sa va spun doua trei vorbe despre ora care nu se-aude la Guerrilla de dimineata. Sa va spun, de-exemplu, ca dupa ce se stinge becul rosu se lucreaza, se selecteaza si se printeaza material cat pentru alte trei ore de program. Cand? Seara dupa jurnalele importante de la tv  si dimineata inainte de on-air. Uneori chiar la cafeaua si/sau tigara din timpul emisiei.  De multe ori, linkuri si povesti de pe mail si chiar mesajele voastre, ajung subiecte…Avem in emisie si-un televizor si putem targe cu ochiul.

Dimineata e cel mai frumos in radio! Pana la ora 6 chiar si cd-playerul din emisie are pe display cuvantul “Sleep” iar ziarele dorm si ele la usa. Nu mai e timp de dormit! Cam pe-atunci il trezesc si pe Dobro. In 3-4 etape. Craio n-are nevoie decat de un apel si dimineata, la telefon, e mai fresh decat puteti sa banuiti. Nu sunt niciodata singur in redactie si daca o sa cada guvernul sa stiti ca avem cel putin un stirist gata sa va anunte.

Prima cafea nu se bea fara ziar! Cand e treaba multa cafeaua vine langa tastatura.  Ziarele se impart la doi.  Un pachet pentru Revista presei si unul pentru cei doi.  Ne uitam putin pe net si vedem daca am facut bine Informa. Inca doua trei stiri pe care nu le-am vazut de cu seara si print la alte 20 de subiecte bune de aruncat in aer.  Printam desfasuratorul si  un mecanism de concurs si poate ne ramane timp si pentru cateva subiecte decupate din ziar. De obicei, pana in ora sapte mai e timp de un respiro pentru cafea. La Radio Guerrilla deja se rade! E si normal doar rasfoim niste tabloide autohtone.  Dupa inca o gura de cafea ne-amintim si bacurile si filmele de ieri

La ora 7 fix – stiri si…decolam! Buna dimineata dragelor si dragilor

Guerrilla clip from Mihai Nae on Vimeo.

- Guerrilla vs Facebook –

Vorbeam zilele trecute la radio, avand ca suport presa internationala, despre cum s-a schimbat si adaptat politica din Franta dupa aparitia blogurilor si-a Facebook-ului.  De curand, am aflat din ziarele financiare ca si-n Romania actorii de pe scena politica n-au ocolit onlineul, ci  i-au acordat atentie sporita in campania electorala. Sunt si la noi destule personaje care au bloguri si care ne-au asaltat cu propaganda pe net. De ce oare atata osteneala? Pentru ca merita, inclin sa cred.

Lasand in urma lumea politicienilor si relatia lor cu retelele de socializare, vreau sa particularizam acum cazul Radio Guerrilla vs Facebook si vreau sa remarc un lucru: in acest caz toata lumea castiga! Iata de ce:

In radio, mai toti oamenii au conturi pe Facebook, fara ca acest lucru sa fie o sarcina de serviciu. Ascultatorii de radio Guerrilla, prin natura profilului lor socio-profesional, nu sunt straini de utilizarea aplicatiilor din reteaua Facebook. Vocile au chip, realizatorii de programe  sunt la vedere cu poze, comentarii si statusuri care indica diverse stari emotionale. Ascultatorii au  parte si ei fix de-aceleasi privilegii. Facebook-ul se infatiseaza rapid ca un teren excelent pentru interactivitate. Dj-ii isi testeaza audienta cu diverse propuneri, imprumuta de la prietenii de retea ideii si ii provoaca la implicare in program. Observatiile ascultatorilor vin in timp real.  Astfel, publicul nu mai poate fi tratat ca simplu receptor. Acum vocea ascultatorului se intoarce catre cei din radio mult mai repede si pe mult mai multe canale, inclusiv prin chatul de tip messenger sau facebook. Ce inseamna tot ce-am spus in acest paragraf?

Ca fara sa ne dam seama incepem sa ne cunoastem. Incepem, si este si meritul Facebook-ului sa ne stim preferintele: muzica, filme, carti, locuri de vacanta, prieteni etc. Cand ne gasim zone comune de interes ce facem? Formam grupuri si exista deja dovada ca pe Facebook exista deja grupul ascultatorilor de Guerrilla. Acest grup nu se suprapune perfect cu grupul celor care consuma Guerrilla “pe On-Air” si este oarecum privilegiat pentru ca are acces la un nivel ceva mai intim in ceea ce priveste viata angajatilor din Radio.  Dobro s-a plimbat cu Audi R8, Vlad Craioveanu a prins aglomeratie in trafic si este nervos, Ciuclaru a fost aseara la film iar Matei la un concert. – toate aceste informatii, unele chiar banale, un consumator de Guerrilla de dimineata le poate afla fara a intra in contact cu semnalul radio. In egala masura si cei din public pot influenta programul si starea emotionala a realizatorilor. Cum? Construind prin diverse postari “un spectru de asteptari” in legatura cu continutul muzical sau informational.

Radioul – nu doar Guerrilla- isi mai regleaza prin online, deci si prin Facebook, o slabiciune: frecventa si perisabilitatea informatiilor. La ce ora a zis la radio ca e concertul? Nu stiu, intreaba-l si tu pe Dobro pe chat.

In relatia Guerrilla vs retea de socializare, radioul mai are si avantajul unui numar relativ redus de ascultatori (in comparatie cu un post comercial sau generalist). In cateva luni, oamenii din radio ii invata la propriu pe cei mai activi in zona interactivitatii si ii poate afla chiar si pe ascultatorii pasivi care si-au trecut la preferinte si “consumul” de Guerrilla.  Radioul afla foarte usor joburile si educatia publicului si in ce zona economica sunt activi ascultatorii sai si astfel isi poate adapta forma si fondul continutului.

Am pastrat pentru finalul acestor observatii o remarca in legatura cu perceptia spoturilor comerciale la Radio Guerrilla. Am sentimentul -  si banuiesc ca cineva mai pregatit si mai meticulos decat mine poate avea si certitudinea – ca o reclama la Guerrilla are un impact emotional mai mare in randul celor ce o asculta decat ar putea sa aiba la alte posturi. De ce? Tocmai pentru ca, de cand cu blogurile si retelele de tip Facebook, ne cunoastem. Vorbim ca intre prieteni…Si daca de la un prieten auzi referinte, chiar si de natura publicitara, altfel actionezi. In plus, daca publicul aude de un produs care in final il dezamageste, mult mai usor se poate intorce la acelasi prieten pentru a-l dojeni.

Va salutam asadar, stimati ascultatori si prieteni de pe facebook, caci formam o gasca frumoasa (cu incredibile reusite si inerente greseli). In plus, e o reala placere sa impartim nebunia asta de meserie cu oameni ca noi/voi.

Ziceam, in decembrie 2007:

“Viata in Romania e ca si cum ai intinde pateul de ficat inghetzat pe o feleie de paine ( si-aia veche)…Ai mereu senzatia ca poti reusi dar niciodata nu-ti iese perfect!” – Bogdan Ciuclaru.

si vad ca si urarea de mai jos ramane valabila:

Va urez pofta de viata dar nici sa nu abuzati si sa va staurati de ea!

(revizuit…cu timpul!)

Salut, ascultatorule! Sa-ti zic din casa: de la Guerrilla!Si mai ales de la Guerrilla de dimineata. Fac eu cinste:

E 11 septembrie si-mi cer scuze pentru strania coincidenta, cu drama din SUA, dar in a unsprezecea zi de septembrie, am cunoscut on air-ul eliberat de prejudecati. Azi e ziua mea de mic luptator de guerila in fm. Am sosit cu mai bine de un un an intarziere in cel ce imi parea de la distanta cel mai atragator proiect de radio. Acum am cativa ani bun de front.

Sunt Bogdan Ciuclaru si… hai sa-ti povestesc:

Am trimis demo…cu interventii suprapuse pe Vama Veche. La radio, vreau sa ajung la radio!!! Tudor Chirila parea sa fie mai convingator decat mine. Am dat interviu cu unul din putinii mari cunoscatori de radio din zona sefilor. Se numeste Calin Husar. Ii multumesc. Intr-o saptamana seful de la stiri, Sorin Faur, avea sa-mi vorbeasca despre relaxarea cu care se face aici, radio…Am discutat, imi amintesc, despre ritmul de rostire al cuvintelor pe radio, despre cum e bine de evitat accentul si tempoul de limba engleza, atunci cand “parlim” la langue roumaine. Tot in prima saptamana descopeream un univers si o gasca de oameni desprinsa din visele adolescentine ale oricarui om de radio. Sorin Faur si Mircea Oculeanu sunt deja institutii in radio si nu-s cuvinte mari. Eu si cu Alex Vidia invatam sa depasim timiditatea caci Dobro, Craio, Serban,Vintila etc aveau nevoie de colegi nu de grup de admiratori…

Primele luni am fost ascuns intr-un extrem de folositor cantonament. Faceam programul local pentru orasele in care guerrilla detine frecvente. Un program de tip news care intra in emisie de la ora 6!!!.  Eram la Natiunele Unite si-n camera producatorilor aveam sa-mi gasesc o a doua familie. Multumiri infinite colegilor Mihai Nae si Paul Gherasim Dinescu. De altfel, producatorii de la guerrilla sunt atat de sufletisti si atat de buni din punct de vedere profesional incat simt zilnic placerea de a lucra cu ei. Alaturi de-acesti oameni “de la producatori” am invatat sa fac din buretele ce imbraca o camera de inregistrare nu doar instrument de izolare fonica ci si partener de somn. Cand nu dormeam si nici nu munceam ne permiteam luxul de a ne distra la locul de munca!   Multumim microfoanelor care au indurat atatea…

Serban Bogdan Serban este primul care mi-a dat o cafea la Guerrilla. Veneam de-acasa in vizita la colegul care reusise la Bucuresti. Cu masina lui am mers la interviul de angajare si se face vinovat de multe gesturi de incurajare. Vidia mi-a fost coleg de naveta pe microbuz. Ce nebunie! Trei luni am stat acasa in Targoviste si am testat drumul cu Sageata Albastra. Desi nu pot sa astern cuvintele, stiu exact fiecare particula din aburul de gara la ore imposibil de matinale.

Guerrilla de dimineata este o alta poveste…de familie. Spun de familie pentru ca Dobro si Craio (hai si Matei) au norocul de a ma suporta si vedea mai des decat parintii de-acasa. Tigarile dintre interventiile de pe post sunt pretexte de povestit filmele de la bunica din America sau de impartasit experiente. La tigara se spun cele mai mari prostii. Refulam. Ii injuram ca-n piata chiar si pe cei pe care urmeaza sa facem eforturi sa-i intelegem. De la Calin Husar am retinut ca de dimineata suntem intr-o locomotiva. La Guerrilla mergi insa cu Orient Express-ul si vorba lui “nu spui prima gluma care iti vine pentru ca precis e cu *u*a”. Stiu ca mai si uitam de ambitiile noastre de a fi peste fm-ul de autobaza. Garantez insa ca incercam. Eu si Matei ( si-acum si Mitos) plecam de la 5 dimineata de-acasa. La 6, deja miroase a cafea in redactie si pregatim materia prima pentru emisie.Pe Dobro si Craio aveti tot dreptul sa va suparati ca nu ajung de la 7…ati avea mai mult timp de petrecut cu ei. Fac insa matinal de vreo 10 ani si si-au rezervat tacit dreptul de a veni relaxati la munca. La cat ar trebui sa ne bagam la somn ca sa fim fresh dimineata? Si daca e meci sau iese gasca la o bauta?…Orele de program trec repede si ne storc de energie. Cum a fost azi? Iar fac apel la tine ascultatorule si-ti spun sa ma crezi si sa-i crezi pe cei ce spun ca le pasa.

Expressa de dimineata? (mai nou, Compresa!) E copilul meu adoptat din mers. La Targoviste aveam grija de Cititorul de gazete si-asa mi-a fost mai usor sa ma acomodez. Mai greu imi e sa aduc telefoane pe subiecte serioase in emisie. Mai bine ar vorbi cineva cu Basescu, cu Geoana sau Antonescu sa ma sune ei. (Sau sa ne dea un beep…intre atatea cate primim de la ei). Multora nu le place sa intre la Guerrilla si chiar sunt timorati de noi. Mie imi place secunda in care simt ca-i poti demola dintr-o intrebare. Suntem incomozi atat cat se poate sa fi intr-o emisiune in care esenta e divertismentul. Si-apropo de locul si fapta de guerrilla autentica, pot sa-ti marturisesc ca sunt mandru ca in urma cu ceva vreme am contribuit la campania in care ii felicitam pe diversi demnitari pentru vilele obtinute de la ANL. N-am schimbat lumea dar macar am tras cu pistolul ala de semnalizare al naufragiatilor.

Sa revenim la cei doi: Dobro si Craio. Dobro este preocupat de tot ce e in jurul lui si e de admirat. Este deseori lenes in a intra in subiecte serioase sau pur si simplu simte ca s-ar enerva prea mult daca (si)-ar pune intrebari. E capos. Si nu ii este suficent ca se suprapune cu ideea de radio, pe stil guerrilla. Cauta prim-planul. Craioveanu este omul pe care nici nu-l banuiesti caci imaginea de bad guy din trecut inca iti bantuie retina. E timid si introvertit. Are un stil original de a pune dinamita in replici super-haioase. Craioveanu cel timid are reprize in care e temperamental si periculos de sincer. Nu mai zic nimic de rau de el pentru ca inainte de Euro2008 mi-a dat tricoul Romaniei primit de la Adidas