Diminetile mele sunt nopti care mor devreme. Zilnic, intunericul mi se stinge si mi se scurge printre gene.

Dimineata n-am umbra. Mi-o las langa ea, la caldura, pana ajung la usa. Apoi chemam amandoi liftul. Si nu ne spunem nimic in oglinda. “Ce zi e dincolo?” – as putea sa strig. Pun pariu, ca fac sa tresara pomii! Da, fix p-aia care-mi soptesc plecarea…

Dimineata nu-s chiar singur. Intai ma saluta-n ceafa frigul. Apoi sub haine. Calc repede primele urme-n asfalt si-mi consult ceru’. Si azi la meteo, masina e rece…

Cat e ceasul? Si azi dimineata mi-o culeg de la izvor, dar nu-s toate zilele limpezi. Ce aglomerata e parcarea. Uite cati caini! Pentru cine canta la radio?

Diminetile au viteza si m-alearga chiar pe langa acest semafor, care inca mai doarme. Apar siluete, autobuze, tramvaie, taxiuri, necunoscuti, salariati, expati, iubiti, rataciti. Ne multiplicam luminile in carosabilul umed si incepem lumea: Buna dimineata!

Diminetile mele-s frontiere. Eu nu le trec, le petrec. Diminetile sunt iesiri, plecari, decolari, zboruri. Din pat, la masina. De la masina pana la prima ceasca de cafea. De la cafea la ziare si la primul salut. Apoi, aterizari line la voi. Cu regasiri si imbratisari pline de emotie, la “Sosire”.

Ipocriziua femeilor.

Cei de la Gogol Bordello vor reprezenta Romania la Eurovision. Am glumit. Am facut-o pentru a va atrage atentia asupra unei intamplari interesante:

Prima oara cand am auzit ca Electric Fence participa, taman in finala concursului mai sus amintit, cu o piesa in limba rromani, n-am schitat nici un gest. Sa fi fost poate unul mic de uimire. Firesc as zice, cand intalnesti un asa caz exotic.

Am aflat astazi, chiar de la managerul formatiei, ca acceptarea in competitie n-a fost doar o veste buna ci si pretextul unor convorbiri literare si nu prea, pe probleme de sensibilitate etnica. Era de asteptat sa se intample, nu? Sa mai punctam si faptul ca in online comentatorii au gastit rost de o noua revolta: “Hahaha au ajuns tiganii sa ne reprezinte oficial )).am ajuns o tara de tigani!! (…)  Nu mai exista chiar nici un pic de mandrie in romani? Nu vedeti cum va fura tiganii tara?”

Piesa cu care ne este furata tara e asta

Ce cred eu? Ca e o discutie lunga si un subiect sensibil. Ca povestea de mai sus, in loc sa ne puna pe toti in oglinda, ne-a trezit deja ingrijorarea despre cum ne vor vedea europenii, care, nu-i asa, ne-au etichetat de mult. E drept, n-am fost asa de precauti cand am raspandit manelele din Honolulu pana in Filipine, cand am urcat pe hepilica lu’ Maruta tot felul de muzicanti sau cand faceam cele mai grozave nunti de parcare din coltul asta de lume.

Multa lume pare tentata sa creada ca taman un cantec, intrat intr-o competitie girata de televiziunea publica, ar putea oficializa toate problemele noastre de raportare la o anumita minoritate. Piesa nu o sa castige iar trupa va ramane acasa pentru a-si rezolva izvorul de notorietate si punerea la zid, aceasta fiind practic nota de plata a curajului de “a o da pe rromani” in aceste vremuri tulburi.

Nu-l cunosc personal pe managerul celor de la Electric Fence. Dar imi parea, in convorbirea de pe Facebook, un Don Quijote care ar vrea in ultima instanta sa stie cum vi se pare totusi piesa. Va place “canticu’”? Sau elementul rromani din el v-a impiedicat sa-l mai auziti/simtiti?

Ridic si eu miza: sincer, voi cum va pozitionati fata de intamplarea de mai sus? Va rog sa raspundeti doar dupa ce ma credeti pe cuvant ca nu ma intereseaza aproape deloc cine ne incanta in perimata competitie muzicala europeana.

• Daca aurul se extrage cu cianuri, atunci ratingul se extrage cu cinism

Inca o data traiesc cu impresia ca n-avem noi evenimente, pe cat de-avida de sange e presa. Se simte exuberanta unor jurnalisti nu doar in titlurile de tipul “Masacrul de la coafor”, “Crima de la Perla” ci si in prestatia lor televizata.

Mi-a fost jena aseara, de exemplu, de faptul ca o reporterita a indraznit sa intinda microfonul catre o femei aflata pe targa. Apoi vedeam cum sunt extase impresiile la cald de la un sot ce tocmai aflase ca sotia sa a fost impuscata mortal. Secvente tipice de manual. Secvente in care, de obicei, profesorul mai face si-o paranteza a decentei.

Asta e! Ne resemnam.  Nu e prima data, nu e nici o stire. Nu e loc de oameni pe teren sau in redactii.  Zici ca le-a scris cineva in fisa postului ca nu se tresare la locul de munca. Daca aurul se extrage cu cianuri, atunci ratingul se extrage cu cinism!

Nu discut acum si-aici de cat ficat iti trebuie ca sa faci genul asta de presa, cautand cu orice pret sa te mazgalesti cu lacrimi. Vreau doar sa va prezint, intr-un exercitiu, unde se poate ajunge mixand stirile de la ora 5 cu pregatirea de tip OTV:

• “A facut-o permanent!”
• “A intrat inarmat in frizerie si i-a ras de pe fata pamantului!”
• “Dumnezeu le-a chemat la el in coafor!”

p.s. Titlurile de mai sus sunt rodul imaginatiei.