Bun titlul, nu? Hmmm…am fost la IMAX sa-mi scald privirea in apele tulburi ale piratilor din filmul oarecum cu acelasi nume. A fost interesant, in sensul ca, atunci cand mi s-a terminat sucul, chiar am inceput sa fiu atent la film. Sa fim bine intelesi de la inceput: mie nu prea imi place genul de care apartine pelicula with Mr. Depp iar partea aceasta cu apele tulburi e cam prima pe care o vad la cinema si de la inceput pana la sfarsit (inclusiv, ala de dupa generic bai grabitilor!)

Acum, ca sa ma laud, am aflat de la un coleg ceva mai priceput, pe care o sa-l intitulam la intamplare George, ca asta pana la urma e un film distractiv, de mall. Iata deci ca am respectat cerintele si intocmai la mall m-am infatisat la vizionare. Cum la cinema nu poti sa vezi ce mai ai prin folderele de la bunica, am calatorit cu Jack si restul marinarilor, care n-au avut norocul sa-ajuga presedinti de tara, prin tot felul de locuri chiar foarte bine filmate. Ah, am uitat sa spun ca-n acest episod piratii (destul de glumeti pentru vremurile si apele lipsite de biblioteci, in care traiau) se sparg in figuri tridimensionale. Sa punctam deci ca la nivel senzorial chiar a fost bine: privire incantata, gura semi-cascata si urechile distrate de-o coloana sonora care se asorteaza perfect cu hainele facute in graba de casele de moda din orase-port, din cate intuiesc.

As mai puncta, pe final, (uraaaaaaaaaaa!) ca filmul Piratii din Caraibe – Pe ape si mai tulburi 3D, imi pune la grea incercare cunostintele de cultura generala si pe cele din desene animate, apropo de sirene. Ma gandesc ca dupa o asa criza financiara la nivel planetar, le-a inrait si pe ele viata, pentru ca senzatia mea e ca nici sirenele nu mai sunt ce-au fost…

Am bifat recent doua filme din zona SF -  I am number four si Thor -  si vroiam sa va impartasesc cat de stiintifico-fantastic m-am simtit.

Sa incep cu productia in care apare un baiet cu lanterne in palme. Nu mi-a placut. I am number four mi s-a parut o combinatie nereusita de actiune a la X-man si un romance ieftin, de duminica. Rezultatul? Un sprit cu vin si intentii bune dar putine si mult prea multa apa minerala, de umplutura.

La Thor – filmul cu un baiet cu ciocan in mana -  m-am simtit ceva mai bine, pentru ca filmul a beneficiat de ceva banuti la buget, costume ok si-o structura de rezistenta solida, si-aici ma gandesc la scenariul bazat pe mitul scandinav al zeului tunetelor si-al fulgerelor. E clar ca nici aici nu putem face apologia momentelor de actorie dar filmul este foarte bine desenat, decorul si efectele speciale il vor multumi in mod sigur pe spectatorul aflat in cautarea povestilor cu super-eroi, din copilarie.  Thor este fantastic prin realizarea decorului dar subtire si previzibil in desfasurarea actiunii. Filmul mai obtine din partea mea doua stelute in plus pentru ca personajele au umor si unul dintre acestea este interpretat de Natalie Portman.

Ambele productii se termina promitator, adica e clar ca dincolo de generic se ascunde promisiunea unor continuari, ceea ce inseamna ca la anul mergem la I’m number five si Thor number two

p.s. ce m-a surprins pe mine la Thor este ca din distributie lipseste carismaticul purtator de cuvant al Politiei, Christian Ciocan.

Si am realizat, fara pastile, ca in viata dar si in filme se intampla ca o idee stralucita sa aiba o finalizare subtire.

Sa nu sara scantei si isterie…NU am de gand sa dau de pamant cu filmul Limitless ci doar sa-i avertizez pe cei mai pretentiosi, ca pe durata desfasurarii lui, intr-o clipa de neatentie, se poate cadea in pozitia plictisitului. Repet, ideea filmului e grozava si am impresia ca pentru ea am si optat sa merg la cinema. Desfasurarea evenimentelor m-a dezamagit un pic pentru ca vroiam mai putina actiune din zona wall street si mai multe imagini din ceea ce vede cel ce trece dincolo de limite. Da, sunt superficial si-mi doream mai mult SF, mai multa imaginatie

Daca exista sau daca se lucreaza la o pastila care ne dinamizeaza creierul, in asa hal incat toti o sa ne gandim la castiguri pe bursa, inseamna ca toti o sa ne imbogatim si plictisim usor si repede? Nu neaparat ar zice filmul, care pune pe masa si varianta (facila) in care viata urmeaza scenarii croite pe umerii atletici ai unui Bond sau ai unui Bruce Willis: pistoale si femei, tu si restul lumii (o femeie pe care o iubesti si baietii rai)

Nu-s pe verde si d-aia nu inteleg nimic, mi s-ar fi strigat din sala, daca n-am fi fost decat 4 muste in timpul proiectiei. Limitless e arta! Da, arta de a face un film comercial si nu unul riscant de artistic.

Later Update: Ar fi fost distactiv daca la final pe ecran ar fi fost scris: “filmul v-a fost oferit de farmacia inimii…**tenaaaaaa”

Filmul! Si e bun? Ma intreb si eu pentru ca sunt inca nedumerit. Sunt putine lucruri care nu mi-au placut in/la film dar si mai putine despre care sa spun ca-l face un film sclipitor si pentru care e musai sa faci efort sa-l vezi. Sa zicem doar ca tine pasul cu ceea ce ofera cinematografia romaneasca astazi, lucru care e de apreciat. Mi-au placut, in mod deosebit, doua secvente: intr-una joaca Mimi Branescu si-a lui mimica )…undeva intr-un restaurant si in alta secventa, Ana Ularu, aflata in tren, il serveste  – ca o mama iesita de la parnaie – pe fiul ei cu o tigara.

Apropo de tigara, eu as spune ca viteza/ritmul filmului romanesc de astazi se poate masura in tigari fumate/cadru.

Constructia filmelor americane, pe care le-am tot tras in piept, ma face sa nu diger prea bine scenele interminabile din productiile noastre. Si-n plus, cum sunt eu sensibil si format de filme de mare buget, am si o asteptare in legatura cu finalul de film. Nu cer sa se concentreze acum toata lumea pe rastunari spectaculoase de situatie si pe happyend-uri dar la noi prea se termina toate atarnate intr-un semn de intrebare. Pana la urma, daca tot ai fost marele papusar al scenariului de ce sa nu risti si-o rezolvare? Nu vreau sa fac pe psihologul sau pe sociologul dar facatorii nostri de film ar trebui sa aiba curajul sa se detaseze de mediul auster in care au trait si sa ofere si episoade cu final, poate chiar unul fericit.