Observatie
In filmele vazute in ultima vreme se-aude muzica de (la) Guerrilla…
Ok, mult mai corect spus : in playlistul de la Guerrilla se gasesc multe piese bune din filmele de pe-afara!
Nu e fain?
p.s. Week-end placut!
E un baiat care e cu motocicleta prin America de Sud
Asculta mai multe audio Divertisment
Radu a fost amabil, si-n afara interventiei live, la Radio Guerrilla, a oferit mai mult detalii despre aventura lui in America de Sud, intr-un interviu amical pe Skype (sorry pt pasajele cu o calitate audio precara, dar fu lung drumul cuvintelor din Costa Rica pana in…Romanica 
Asculta mai multe audio Divertisment
Blogul lui e aici: http://www.b66ama.com/
Radio Guerrilla - OAMENII!
O sa incep azi, pe blog, un mini-serial despre ce imi inchipui eu ca ar trebui sa stiti despre Radio Guerrilla!
Radio Gueriilla - OAMENII!
Episodul 1. - blogurile
Intr-o sedinta (acum mai bine de 3-4 luni) am aflat ca cineva a gasit de cuviinta sa-si intretina orgoliul si traficul pe blog, vorbind de Radio Guerrilla. N-are importanta ce si cum. Apoi, tot in sedinta, ne-am dat seama ca in redactie avem si noi internauti care de si din placere se dau pe net cu blogul sau cu site-ul personal. In paranteza fie spus, la vremea aceea, din motive de modestie si alte preocupari putini guerrilisti vorbeau pe blog despre a lor munca de la radio. Si eu am considerat multa vreme ca, din radio fiind, e mai bine astepti sa vorbeasca altii despre tine decat sa le spui tu lor diverse, din bucatarie. Asta e insa, alta discutie.
Si dupa sedinta cu pricina am zis: hai cu blogurile de guerrilla sa le strangem pe site si sa ne aratam lumii care cum suntem si despre ce avem chef a scrie. Asa a aparut sectiunea din dreapta, de cum va uitati dumneavoastra la homepage. Aici o sa gasiti linkuri catre diverse bloguri si site-uri. Dintre cei care scriu ii pot aminti pe Iulian Tanase, Mihai Dobrovolschi, Liviu Mihaiu, Petru, Nick, Calin Gheorghe si Alex Vidia. Mircea Oculeanu scrie si el de muzica dar are si loc de dat cu poza! Vlad Craioveanu are si el blog dar, cum spunea si pe radio, e acum fanul extenisiei ce se cheama Facebook. Din surse sigure va pot spune ca Bogdan Serban si Ciprian Dinu au site-uri in constructie. In plus, sunt si altii din echipa Guerrilla care se manifesta in online. Pe unii dintre ei ii cititi deja iar pe altii ii asteptati poate linkuiti pe site-ul eliberadio. Se lucreaza…
De ce va spun de cei din Radio Guerrilla si de blogurile lor? Pentru ca e bine sa stiti de ei si de ceea ce fac ei, intr-un mediu care le permite sa fie mai deschisi cu cei care comunica. Va mai zic de blogurile celor din Guerrilla si m-am implicat in enumerarea lor pe eliberadio.ro tocmai pentru ca stiu ca in unele momente googaliti dupa informatii legate de activitatea lor la job sau extra-job.
Sa nu uit, pe site la Guerrilla se afla si podcasturile cu diverse emisiuni si rubrici - chiar si revista presei :)). O sectiune pe care mi-ar placea sa nu o ratati este cea in care sunt adunate interventiile marca Sorin Faur de la Sinteza Zilei. Merita sa zaboviti zilnic macar 5 minute pentru ca in timp ce va puneti la punct cu actualitatea politica s-ar putea sa va si amuzati!
Ultimul paragraf: pe net, cel putin in ultima vreme, lumea vorbeste frumos despre Radio Guerrilla si nu va ascund ca asta-i motiveaza pe oameni. Suntem si criticati si uneori ne pica greu sa admitem ca sunt lucruri pe care nu le-am stiut sau nu le-am simtit. Va multumim insa ca acasa, pe net sau in masini sunteti cu Radio Guerrilla. Acest ultim paragraf se vrea o confirmare a faptului ca stim ca sunteti acolo. Cel putin in ultima saptamana am vazut oamenii din lumea afacerilor, artisti, oameni consacrati din media, dj de la alte radiouri sau pur si simplu oameni care nu au statut de persoane publice, vorbind si trecand acolo intr-un post sau commment numele Radio Guerrilla. Speram si ne straduim sa nu dezamagim.
Va urma. Ne-auzim la episodul 2
Maxim 6
minute, va rog sa acordati acestor doua secvente de jurnalism naucitor:
Detalii despre episodul de mai sus AICI
Dictionar de calamitate
Televiziunile n-au loc special pentru hidrant. Au in schimb, dupa gemuletul de “in caz de urgenta spargeti geamu’!” un dictionar. Dictionarul de calamitate!
Volumul este lectura obligatorie iar oamenii din si de la tv par sa cunoasca acest lucru, caci reporterii si super editorii au mereu la ei cuvintele mari. Iata cateva expresii clasice si des intalnite pe sticla: furia apelor, haos/carnagiu pe sosele, urgia ia amploare (asta-i mai noua), soc si groaza, bataie ca-n filme, Romania sub nameti/zapada/troiene, mistuiti de flacari etc
Dictionarul de calamitate este poezie curata iar poezia este stiuta pe de rost. Este suficient sa ploua sau sa ninga mai mult decat este prevazut in limita normalului si cineva apasa butonul de panica iar corul vestitorilor de calamitati rasuna voios.
Ma opresc aici pentru ca sunt ingrijorat. Romania e “in ghearele iernii” si nu stiu cum vom trece peste aceasta catastrofa. Doar un alt dezastru ne mai poate salva!
Later Update! - Am vazut ceva haios intr-un ziar de sport. Sus cicatricea lui Chivu, jos reclama vodafone: imi schimb freza si profilul pe facebook…
Jos burtiera subliminala!
Din categoria, “va fac o aluzie?”, va prezint urmatoarea secventa:
Televiziune de stiri. Ecran impartit in trei (pe verticala). In fiecare dreptunghi cate un reporter. Apare burtiera: Amenintati cu somajul
E clar, presa traverseaza vremuri grele…
p.s. (mai mult pentru cei din media si/sau cei care inteleg aluzia)Cel putin Andrei Gheorghe a primit un sms!
Later edit: nici la pupitru nu e liniste
Marimea conteaza
Cand vine vorba de succes, marimea conteaza!
Totusi, cum am descoperit America? Adica, you know, cum mi-am dat seama de adevarata dimensiune a succesului? Am vazut recent un documentar despre The Simpsons si despre toata fabrica din spatele unor oameni care au tinut pe sticla DOUA ZECI DE ANI o productie animata!
Un simplu si scurt documentar, intitulat The Simpsons 20th Anniversary Special In 3d On Ice (aici e linku’ de pe youtube!) ne-ajuta sa vedem si sa poate chiar sa intelegem cam ce inseamna succesul la nivel planetar. Haios este ca si-n cazul filmului cu oamenii galbeni totul pleaca de la o idee simpla a unui om simplu dar suficient de creativ si de ambitios incat sa-si puna produsul la vedere de la Rio de Janeiro pana in Tokyo. (daca tin eu minte si youtube-ul a fost “copt” intr-un garaj…simplu!)
Urmarind documentarul am realizat ca simpsonii se nasteau inainte de 1990, adica in vremuri in care noi ne bucuram de o bruma de gala a desenului animat cu Balanel si Mihaela.
N-am fost si nici nu mi-am propus sa devin brusc mare fan de Simpsoni. La vremea cand erau episoadele difuzate la noi, eram tanar si nu reuseam sa extrag suficient din textul/dialogul smart. Iar acum, din ratiuni de timp si acomodare nu-mi pot lua niciun angajament fata de un serial oricat de spumos s-ar anunta. Am tinut insa la ideea de a valorifica vizionarea documentarului pentru a sublinia si repeta aceasta concluzie:
Succesul cu S mare este atunci cand faci ceva din categoria The Simpsons, nu cand te multumesti, te regasesti, te remarci, te subliniezi, te propui si autopropui in n topuri de super-vedete de tv din Romania, indragite de publicul spectator. Marimea succesului conteaza! Si sa fiti convinsi ca pana si galagia cancanului si-a certurilor, dintre dinozaurii televizati de la noi, este liniste si pace pentru telespectatorii (aia multi!) aflati la o telecomada distanta de oameni meseriasi ce intretin show-uri si productii de manual.
La final, un soi de Wiki Simpsons Bonus:
“D’oh!” is a catch phrase used by the fictional character Homer Simpson, from the long-running animated sitcom The Simpsons (1989–present). It is typically used when Homer injures himself, realizes that he has done something stupid, or when something bad has happened or is about to happen to him. Other members of his family—including Bart, Marge, Lisa, Grampa, and even his mother and brother—have been known to use it themselves. Other characters (Mr. Burns, etc.) have also used this phrase.
In 2006, “D’oh!” was listed as number six on TV Land’s list of the 100 greatest television catchphrases.[1][2] The spoken word “D’oh” is a sound trademark of 20th Century Fox.
……………
In 2001, the word was added to the Oxford English Dictionary;[8][9] The definition given is:[8][10]
Expressing frustration at the realization that things have turned out badly or not as planned, or that one has just said or done something foolish…
That’s all folks!
Sa facem o treaba faina
impreuna!
SA FACEM NISTE RECLAMA!
Asadar, eu (impreuna cu voi si impreuna cu Guerrilla de dimineata si, hai si cu www.blogmeaway.ro) mi-am propus sa scot la liman/lumina proiecte, idei, evenimente si oameni de calitate.
Cum se face aceasta treaba despre care stim, culmea, de pe-acum, ca-i faina?
Simplu: mail catre bogdan.ciuclaru@eliberadio.ro cu nume, prenume si, obligatoriu, numar de telefon anexate unui paragraf in care sa anuntati si sa descrieti ideea, evenimentul si omu’ de caliate.
Important: Juriul sunt mai ales eu! Adica, selectia pentru ce o sa facem vorbire va fi direct influentata de: intuitie, noroc, intelect, abordare, toane matinale, cafea, colegi de/din redactie etc.
Promovare sa fie dar sa stim si noi, nu?
Presa, Ciuclaru Mondialu’, Codexu si Conspiratia
Dupa ce am frunzarit opiniile si informatiile livrate de niste baieti din presa, am tras o concluzie, pe care indraznesc s-o calific din start ca fiind desteapta: oamenii din media (si aici ii includ si pe unii care se manifesta in online) sunt la un pas de a ceda responsabilitatea verificarii acuratetii informatiilor catre cititori.
Ce vreau sa spun?
Sa plecam de la niste situatii concrete
- pe site-ul unei publicatii locale am gasit (cu ajutorul unui coleg) urmatorul titlu: Codex Alimentarius - Noua Ordine Mondiala impune consumul alimentelor modificate genetic; Alimente otravite. Ulterior am descoperit ca in privinta textului nu se poate spune ca e un material/articol de presa cum scrie la manual ci pur si simplu reluarea unor bucati de text dintr-o petitie publicata anterior pe net. Jurnalistul, sau mai bine zis, autorul n-a gasit de cuviinta sa ne spuna ca “Noua Ordine Mondiala impune consumul alimentelor modificate genetic” dupa o stufoasa si temeinica ancheta ci dupa un contact lejer cu ce mai scrie pe net. “La 31 decembrie 2009 a intrat in vigoare Codex Alimentarius” anunta textul. La 31 decembrie n-a intrat codexul cu pricina in vigoare in Romania pentru ca, discutia e lunga, el nu e o lege…Dar autorul, se pare, bine documentat, noteaza spre (ne)linistea noastra ca “Intrarea in vigoare a Codex Alimentarius este unul dintre pasii spre Noua Ordine Mondiala”.
- Recent, un senator explica pe blog! ca tara pe care o reprezinta (in calitate de demnitar, nu?) “va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium”. Acuzatia imi pare teribil de grava si ma intreb cum trebuie sa reactioneze autoritatile si sau cititorul pe piata de informatii apare asa ceva.
Eu nu ma pricep si daca n-am chef de anchete in nume personal iau de bun tot ce mi s-a livrat? Pe net, scrie intr-adevar ca Romania va experimenta un soi de ingrasamant pentru struguri dar de unde stie senatorul ca e cancerigen? si…cum probeaza? Oricum trebuie sa fie o treaba serioasa cata vreme textul prezentat de senator mai apare, cam in aceasi forma si pe un alt blog. Si-uite asa, ceea ce ar putea fi un semnal de alrma tras din ratiuni juste se decredibilizeaza prin forma in care se prezinta si chiar prin cei care il expun daca nu se pricep la domeniul de care vorbesc.
- Un coleg ( si-mi pare rau ca-l iau peste picior) ne spune ca “Avem o oarecare confirmare ca acest Codex va ajunge in organismul nostru fara a ne face bine”. Acest Codex despre care vorbeste nu e un aliment ci un ghid (recunosc, controversat) care iti poate ajunge in organism doar daca il mananci!
Vreau sa spun ca acolo unde se pierde grija fata de buna si corecta informare pierde si cititorul. Cititorul trebuie, deci avertizat ca pentru o mai buna si mai corecta intelegere a datelor prezentate, n-ar fi rau sa se-apuce si el de consultat problema!
***
Teoria conspiratiei e frumoasa pentru ca din/dupa ea se pot scrie carti si face filme. Unele carti si filme sunt chiar reusite si pun in lumina lucruri pe care unii le vor ascunse. Revelatorii de succes sunt aceea care stapanesc intr-atat de bine zona atacata incat sa nu li se poata contesta statutul de voce avizata. Cu alte cuvinte, trebuie sa te pricepi la industria alimentara, legislatie, chimie si lobby corporatist ca sa intri ca avizat pe terenul discutiilor despre codexul alimentar.
Teoria conspiratiei o poti imbratisa insa si la varsta frageda (si la fragilitate intelectuala) , la primul contact cu versiunea care indica un posibil complot. De fapt, te poti considera si privilegiat pentru ca tu ai ajuns sa cunosti niste treburi inaintea celor care nu se-apleaca asupra problemelor cu “guvernul mondial”. Apoi, tanar fiind iti faci datoria fata de confratii tai si arunci in media, pe net, adevarul ce l-ai aflat. Nu conteaza experienta in domeniu, conteaza ca e un complot sau ca ar putea fi un complot. In fond, ce rau ai facut, ai spus si tu O PARERE?!?
Nu sunt nici specialist, nici fan al domeniul “care se ocupa cu conspiratia” din mai multe motive. Sunt comod, sunt necopt la intelect si prudent. Unele aspecte le puteti considera simple defecte sau chiar defecte profesionale. Cand aud ca guvernul mondial sau noua ordine mondiala vrea sa ne faca rau, fireste ca tresalt si eu ca fiecare cetatean si ma ingrijorez. De obicei ma ingrijorez la mine in bucatarie ( balcon n-am!) si nu in spatiul public. Acolo e bine sa te ingrijorezi, cred eu in naivitatea mea de cititor de ziare, abia dupa ce strangi niste dovezi. Dupa ce ai dovezi poti sa treci la partea cu eroul si sa te iei la tranta cu cei pe care i-ai prins cu marea magarie planetara, faci proces cu ei, cu statul, cu tatal statului si ceri imperios ca vinovatii sa fie aspru pedepsiti.
***
Si pentru ca m-am autoproclamat (in gluma!) purtator de cuvant al guvernului mondial sa povestesc si eu pe scurt ce-am inteles dintr-o sumara etapa de documentare pe domeniul codex alimentarius. Ei bine, am inteles ca acest codex este deopotriva o institutie plina de comisii si specialisti si un ghid-instrument de referinta in aprecierea standardului in materie de alimente. Proiectul si demersul celor care elaboreaza codexul este controversat, marturie mi-e net-ul, pentru ca, va spun pe scurt, este suspectat a fi de partea celor care au afaceri prospere in industria chimica. Va recomad sa ascultati si vizionati pe youtube, de exemplu, teoriile anti codex prezentate de un individ ce se cheama Ian Crane.
De partea codexului pot sta niscaiva origanisme internationale sub a carui umbrela exista. De partea contestatarilor ii intuiesc pe unii producatori de alimente ( sa zicem cei care produc alimentele bio/eco).
Nu ma intrebati cine are dreptate pentru ca intr-o astfel de disputa nu se poate pronunta decat un foarte fin cunoscator al textului din ghidul alimentar si al compusilor pe care ii gasim de regula in ceea ce bagam in gura. Intr-un asa de tehnic domeniu ar fi de preferat sa se pronunte specialisti si in virtutea studiilor lor si-a unei przumtii de “ne vor binele” sa le acordam increderea. In plus, principiul de la care pleca codexul se-anunta a fi unul sanatos caci el vrea sa ofere conumatorilor dar mai ale traderilor parametrii si valorile standard in materie de calitate a alimentelor.
Admir si apreciez vigilenta celor care nu vor sa se intample “sa le intre codexul in organism si sa le faca rau” dar i-as privi cu o mai mare simpatie daca mi-ar arata/indica punctual unde se vorbeste si sau scrie despre renuntarea la natural si trecerea la chimic, despre etichetarea mentei si-a usturoiului ca droguri, despre, tineti-va bine!, reuntarea la acupunctura si restrangerea treptata la accesul remediilor naturiste.
Sa ramanem totusi in alerta, sa ne punem intrebari, sa cercetam si sa cerem raspunsuri in virtutea dreptului la informatii de interes public. Dar, daca tot cerem guvernului mondial sa ne devina simpatic si sa se dea in fapt ca vrea sa ne omoare, hai sa nu mai aruncam in spatiul public opinii pe care ni le-am conturat dupa “asa scrie pe net”
V-am zis, eu sunt comod dar nici nu strig sa-i batem pe hoti inainte de a imi verifica portofelul.
Maxim, doi cai…
Un doljean a injunghiat un “acelasi” cal in doua stiri.
Nimic senzational???
Un doljean a injunghiat acelasi cal, in doua stiri publicate azi de un ziar, pe doua pagini diferite.
Ce este totusi senzational?
Este...faptul ca eu citesc cu o asa mare atentie ziarele ( dap, chiar si tabloidele) incat imi dau seama cand un doljean incearca sa se faca remarcat necinstit, cu o singura fapta reprobabila scrisa si rescrisa!
p.s. Ziarul e Click, iar stirea e pe banda stanga din pagina 4 si undeva pe centru-jos in pagina 6. In ambele articole doljeanul a fost arestat. Iiiiiiihhhhhbrrrrrrrrrrr!!!!
Loganul care vorbeste
Foto Agerpress, via anndrei.info
Recent, Dobro zicea ca atunci cand Basescu a ales sa conduca un Logan a coborat standardul functiei prezidentiale. N-am fost si nu vad deocamdata de ce as fi de-acord. Basescu, a facut, o repeta si colegul Dobrovolschi, zece alte gesturi care nu erau in acord cu functia pe care o reprezinta in stat. Cu Loganul situatia e, scuzati cliseu, complexa. De ce n-as risca sa o traduc printr-o miscare populista si-atat?
Contextul in care se intampla gestul presedintelui de a cere o masina romaneasca celor de la SPP ii positioneaza miscarea, mai degraba, in categoria “smart move”. Sunt convins ca daca protocolul si cazurile particulare cer un automobil de alta tinuta, acel automobil este mereu la dispozitia presedintelui. De altfel, pe imaginile de la reinstalarea in functie a presedintelui nu apare celebra Dacie Logan.
In opinia mea, Basescu nu e strain de strategii si pozitionari inteligente. In 2004 ataca cu celebrul ardei iute un public pregatit din punct de vedere al intelectului sa descifreze mesajul. Acum pare sa-si fi pierdut apetitul pentru combat in zona asta, vrajit de caldura prea deselor bai de multime. Omul politic Basescu este insa ahtiat sa dea gol si, da, lui ii se poate reprosa ca din comoditate alege sa joace in ligi inferioare. Produsul, marfa, brandul Basescu s-a vandut in trecut la mall si orase, acum e si pe taraba in piata, la targ, obor, OTV etc.
Ca PR as trece decizia de a conduce Logan ca o manevra inspirata, tradusa chiar si de media prin “incurajarea economiei nationale”, o pozitionare care genereaza, daca nu simpatie, macar stiri de presa. Traian Basescu poarta insa vina ca isi completeaza tabloul gesturilor nu doar cu episoade din laboratorul de imagine. El se mai intoarce si la popor, scapand, precum soferul de rand, aluzii gen: “daca te urci pe masa iti spun!” si ii ofera (si) lui Dobrovolschi imaginea urata, pe care, pe buna dreptate, o semnaleaza si contesta.
Repet, luata la o analiza cu lupa, miscarea cu Loganul nu face parte din otevizarea sefului de stat ci, din nefericire, se contabilizeaza cu plus la alte gesturi din aceasta sfera. Inainte de a invarti volanul de Logan, “Base”, cum ii spune strada, si-a tamponat blazonul cu fel de fel de vorbe demne de puntea vasului. Chiar si naturaletea cred ca se poate educa. Altfel, se-ajunge la replica “tiganca imputita” si risti sa fi confundat, cand te urci in Logan, cu cocalarul de mici si iarba verde.
*****
Precizare:
De ceva vreme discut, la radio, subiecte politice. Cu Dobro, discutiile sunt in general in contradictoriu, mai ales cand apare si ingredientul Basescu. Pentru ascultatorii de Guerrilla deveniti chiar si fara voia lor martori la, uneori spumosul duel de opinie, as face urmatoarele precizari care sa explice cum reusesc asa des sa primesc eticheta de “comunist, fan al lui Basescu”:
- ca reporter - pe politic si administratie-, pana la venirea mea la Guerrilla eram destul de vehement si de acid. Se intampla asta si cu cei de la putere - pe-atunci PSD- si cu cei din opozitie (sa zicem PRM)
- ca moderator de emisiuni electorale (prin 2004) ma straduiam sa fiu impartial. Am stat de vorba (nu la Guerrilla) pe-atunci cu oamenii aparent nesemnificativi din zona politicului dar si cu grei precum Mircea Geaoana, Adrian Nastase, Petre Roman, Theodor Stolojan, Mona Musca. N-am in palmares niciun interviu cu Basescu.
- pana la venirea in Bucuresti am fost, neoficial si neremunareat cu acte, consilier pentru un senator PNL. Eram suficient de necopt incat sa nu ma iau prea in serios…
- am primit propuneri si am ajutat cu sfaturi oameni din sfera politicului mai ales cand intrebarile lor erau legate relatia cu presa. Nu am fost niciodata purtator de cuvant pentru vreo organizatie de partid si nici nu am pledat la ziar sau pe radio cauza vreunui candidat.
- am votat cu Basescu in 2004 si cu celalalt candidat, recent, in 2009. Primul tur cu Crin Antonescu, al doilea cu Geoana. La europarlamentare n-am fost in tara si n-am votat.
- am facut revista presei si pana in 2004, e drept, la un radio de provincie. Cu o mica intrerupere, am continuat sa selectez/sa citesc din ziare cele mai imoportante stiri si in anii care au urmat. Si maine, daca voi fi sanatos, voi activa pe post de cititor de gazete. Ce se-aude pe post atunci cand se intampla expressa de dimineata are mare legatura cu ce mi se pare mie potrivit sa se-auda. Asta se traduce prin “citesc ce vreau, adica ce merita a fi auzit” minus doua, trei, zece etc. stiri care, fie imi scapa, fie sunt in ziare care nu vin la redactie, fie nu se califica in acceptiunea mea din acea dimineata pentru publicul intuit a fi “de Guerrilla”. Uneori, cand situatia si inspiratia ajuta, ne jucam si la revista presei si nu luam totul prea in serios.
AH!Avatar!!!
Numai e trecut de miezul noptii si nu mai pot scrie cu euforia de la iesirea din sala. Atunci v-as fi spus ca e normal ca orice dictionar de cinematografie sa se deschida cu A de la Avatar. Wau! Ce film! Grandios! Stiu sunt cuvinte mari in perfect acord cu ecranul de la IMAX si cu emotiile prin care am trecut. Ufff! Ce obositor e sa-ti placa trei ore de pelicula!
De ce atata extaz cu Avatarul asta? Doar pentru ca e la moda? Nope! Nu in cazul meu. Mie mi s-a parut fain filmul caci mi-a intins in fata ochilor lucruri pe care nici macar nu-s in stare sa le visez. Filmul mi-o batut visele cu un 3-0 sec…
Scenariul e slab zic vocile din jurul meu si tot ele aplauda efectele “care sunt de mare, mare efect”
Eu tin cu tine Avatar! Esti prima Cea mai puternica experienta cinematografica din viata mea si asta te va salva de toate celalate care vor urma.
Imi multumesc si le multumesc si celor de langa mine pentru cum ne-am petrecut trecerea dintre zilele 7 si 8: pe randul 9 scaunul 19, la doi pasi de oamenii albastrii, carora sper sa nu le distrgem niciodata planeta asa cum, hai sa recunoastem, cam facem cu a noastra.
p.s. Ce sa ma fac acum cand simt ca ma trezesc?
p.s. 2 Pandora e Rosia Montana?
Intrebare
Directa si de inceput de an:
Ce si cum vreti, dimineata, la Radio Guerrilla?
p.s. Bagati critica, lauda & sugestii in cantitati industriale si-o sa vedeti/ascultati voi!
Isteria Ukulele
s-a declansat pe net! Vinovat pare micutul “ukulele boy!” , care deja s-a dat pe mailuri, radio & tv…
Mie mi-au placut insa urmatoarele doua “reprize de Ukulele”:
O treaba buna. Pana la capat!
N-am mai avut de mult emotii…si mai ales emotii dintr-acelea pe care sa le traiesc cu placere, zambind chiar. Am avut luni…am avut emotii din plin. Am fost la Colegiul Constantin Carabella din Targoviste - liceul in care am invatat in urma cu mai bine de 8 ani.
Am trecut pe-acolo pentru a lasa un cadou pentru elevii care sunt in cautare de adevarate modele. Am lasat la biblioteca liceului in jur de 200 de carti. Nu le-am numarat si sunt convins ca nu numarul conteaza ci continutul lor. Sunt pagini de lectura obligatorie in adolescenta si cateva de lectura suplimentara, de placere. Volumele, toate noi, le-am strans cu ajutorul prietenilor de la Cotidianul si Jurnalul National. Le-am lasat acolo, intentionat in luna decembrie, cu speranta ca dupa vacanta de iarna se vor gasi cel putin 2-3 profesori care sa le recomande elevilor si-un popas la biblioteca.
Stiu ca nu e elegant sa te lauzi cu propriile fapte. Va cer insa permisiunea sa punctez acest moment in care ma simt multumit de ce am facut, mai ales ca am eliminat din ecuatie si-un mare defect personal. Eu sunt lenes! Da, da ati auzit bine, eu care vorbesc la radio de la 6 dimineata sunt lenes. Sunt lenes si cu greu ma adun, citez, “sa fac o treaba bine/buna, pana la capat”. Treaba asta cu cartile duse la Colegiul Constantin Carabella a fost dusa la capat. De mine!
Multumiri sincere celor care m-au ajutat: Laura Savu, Miro ( Cotidianul) Victor Ciutacu si Marius Tudosiei (Jurnalul National)
p.s. Fostul meu diriginte e acum directorul Colegiului. A fost incantat de carti si bucuros de reintalnire. Mi-a aratat catvea clase renovate. Omul chiar a reusit sa schimbe in bine peisajul si privea cu incredere spre viitor. Eu, cam neatent si emotionat, eram ancorat cu gandurile in intamplarile prezentului: mergeam spre cancelarie pe scara profesorilor!
p.s. Mie, sincer, in liceu, nu prea mi-a placut lectura. Am preferat recreatiile cu fotbal si jocurile, in dauna cadourilor cu coperti. Acum imi pare rau ca n-am avut aceasta aplecare si ma automotivez spunandu-mi ca niciodata nu e prea tarziu. De ceva vreme am luat o carte de la Alex Vidia. Are un parfum aparte. Se cheama Confesiuniile unui cafegiu de Gheorghe Florescu. Mi-e teama sa-i spun cand am s-o termin…
Sa-i urmarim pe cei care ne-au urmarit
In Romania libera de azi e o poveste extraordinara: Cel mai tanar informator al Securitatii avea 10 ani
“Copii, mii de copii recrutati pentru a fi informatori ai Securitatii. Erau fortati sa dea informatii despre parintii lor, despre rude, despre ce intentionau sa faca familiile lor, despre profesori si ce cuprindeau lectiile lor. Cel mai tanar informator peste care am dat in dosare avea 10 ani”.
Povestea e decupata dintr-un documentar BBC . Primul episod al acestui documentar, intitulat State Secrets, va fi difuzat chiar astazi, anunta site-ul BBC:
Oana Lungescu investigates secret police files of those imprisoned or persecuted during the communist era in Eastern Europe.
In Jurnalul National gasiti date legate de un alt documentar, Lumea vazuta de Ion B, film ce urmeaza a fi difuzat pe 17 decembrie de HBO.
Ion Bârlădeanu nu are casă. Doarme pe o saltea murdară la capătul unei ghene de lângă un bloc de pe Moşilor. În “locuinţa” sa, Ion adună tot ce consideră a fi valoros din cele aruncate de vecini şi astfel ajunge să citească reviste şi cărţi de care ceilalţi par să se despartă fără regrete.
p.s. Despre Lumea vazuta de Ion B am gasit detalii AICI si pe Cinemagia. In plus, pot spune ca filmul mi-a fost recomandat de un coleg din radio, lucru ce ma va obliga sa nu-l ratez.
O s-ajungem sa ne salutam pe strada
- Guerrilla vs Facebook -
Vorbeam zilele trecute la radio, avand ca suport presa internationala, despre cum s-a schimbat si adaptat politica din Franta dupa aparitia blogurilor si-a Facebook-ului. De curand, am aflat din ziarele financiare ca si-n Romania actorii de pe scena politica n-au ocolit onlineul, ci i-au acordat atentie sporita in campania electorala. Sunt si la noi destule personaje care au bloguri si care ne-au asaltat cu propaganda pe net. De ce oare atata osteneala? Pentru ca merita, inclin sa cred.
Lasand in urma lumea politicienilor si relatia lor cu retelele de socializare, vreau sa particularizam acum cazul Radio Guerrilla vs Facebook si vreau sa remarc un lucru: in acest caz toata lumea castiga! Iata de ce:
In radio, mai toti oamenii au conturi pe Facebook, fara ca acest lucru sa fie o sarcina de serviciu. Ascultatorii de radio Guerrilla, prin natura profilului lor socio-profesional, nu sunt straini de utilizarea aplicatiilor din reteaua Facebook. Vocile au chip, realizatorii de programe sunt la vedere cu poze, comentarii si statusuri care indica diverse stari emotionale. Ascultatorii au parte si ei fix de-aceleasi privilegii. Facebook-ul se infatiseaza rapid ca un teren excelent pentru interactivitate. Dj-ii isi testeaza audienta cu diverse propuneri, imprumuta de la prietenii de retea ideii si ii provoaca la implicare in program. Observatiile ascultatorilor vin in timp real. Astfel, publicul nu mai poate fi tratat ca simplu receptor. Acum vocea ascultatorului se intoarce catre cei din radio mult mai repede si pe mult mai multe canale, inclusiv prin chatul de tip messenger sau facebook. Ce inseamna tot ce-am spus in acest paragraf?
Ca fara sa ne dam seama incepem sa ne cunoastem. Incepem, si este si meritul Facebook-ului sa ne stim preferintele: muzica, filme, carti, locuri de vacanta, prieteni etc. Cand ne gasim zone comune de interes ce facem? Formam grupuri si exista deja dovada ca pe Facebook exista deja grupul ascultatorilor de Guerrilla. Acest grup nu se suprapune perfect cu grupul celor care consuma Guerrilla “pe On-Air” si este oarecum privilegiat pentru ca are acces la un nivel ceva mai intim in ceea ce priveste viata angajatilor din Radio. Dobro s-a plimbat cu Audi R8, Vlad Craioveanu a prins aglomeratie in trafic si este nervos, Ciuclaru a fost aseara la film iar Matei la un concert. - toate aceste informatii, unele chiar banale, un consumator de Guerrilla de dimineata le poate afla fara a intra in contact cu semnalul radio. In egala masura si cei din public pot influenta programul si starea emotionala a realizatorilor. Cum? Construind prin diverse postari “un spectru de asteptari” in legatura cu continutul muzical sau informational.
Radioul - nu doar Guerrilla- isi mai regleaza prin online, deci si prin Facebook, o slabiciune: frecventa si perisabilitatea informatiilor. La ce ora a zis la radio ca e concertul? Nu stiu, intreaba-l si tu pe Dobro pe chat.
In relatia Guerrilla vs retea de socializare, radioul mai are si avantajul unui numar relativ redus de ascultatori (in comparatie cu un post comercial sau generalist). In cateva luni, oamenii din radio ii invata la propriu pe cei mai activi in zona interactivitatii si ii poate afla chiar si pe ascultatorii pasivi care si-au trecut la preferinte si “consumul” de Guerrilla. Radioul afla foarte usor joburile si educatia publicului si in ce zona economica sunt activi ascultatorii sai si astfel isi poate adapta forma si fondul continutului.
Am pastrat pentru finalul acestor observatii o remarca in legatura cu perceptia spoturilor comerciale la Radio Guerrilla. Am sentimentul - si banuiesc ca cineva mai pregatit si mai meticulos decat mine poate avea si certitudinea - ca o reclama la Guerrilla are un impact emotional mai mare in randul celor ce o asculta decat ar putea sa aiba la alte posturi. De ce? Tocmai pentru ca, de cand cu blogurile si retelele de tip Facebook, ne cunoastem. Vorbim ca intre prieteni…Si daca de la un prieten auzi referinte, chiar si de natura publicitara, altfel actionezi. In plus, daca publicul aude de un produs care in final il dezamageste, mult mai usor se poate intorce la acelasi prieten pentru a-l dojeni.
Va salutam asadar, stimati ascultatori si prieteni de pe facebook, caci formam o gasca frumoasa (cu incredibile reusite si inerente greseli). In plus, e o reala placere sa impartim nebunia asta de meserie cu oameni ca noi/voi.
Geoana?
La anuntarea exit-poll-urilor Geoana era presedinte pe mai multe butoane de la telecomanda mea
Estimari AICI!
Update1. Ion Iliescu: “E meritul lui Basescu!” (n-are rost despre ce era vorba)
Update2. Cum s-a trait pe twitter AICI
Senzatie elctorala: Si fututi si (prea)conectati si cu banii luati
Astia suntem noi. Generatia “username”, care-l calarim pe twitter cu nadejdea ca aflam primii cine iese: Geoana sau Basescu? Ba, pe unii ii loveste si sentimentul de dragoste de cadidat si vomita mucegai de propaganda pe ecranului oricarui monitor intalnit in cale. Hai ca suntem simpatici si febrili in aceasta seara. Sa ne murdarim bocancii, sa-i tragem un sut in cur lui Mos Nicolae, sa uitam de bucuria copiilor nostri si-a celor din noi si sa ne lipim ochii de plasmele inca neachitate pentru a trai Clipa electorala.
“Este coada la Gara de Nord” freamata tara, “alaltaieri noapte ce-a cautat la Mogul acasa”, “a jurat stramb ca n-a lovit copilul” si orice alta expresie din filmul alegerilor transforma cursa pentru cascavalul de la Cotroceni intr-un ceva Care Ne Intereseaza Obligatoriu. Pe toti? Pe toti! Suntem noile tate ale satului global si la noi in poarta se face politica. Dezbaterea nu-i alor ci a noastra. Show 3 in 1, made in Romania: of, chin si jale la un loc! Cata incordare! Uraaaaaaaa! Exit-poooooooool! Procesul etapei nu-i paine. Lasa ca e circ. Asta-i spiritul latin clatit in doua ape tulburi cu detergent fanariot si comunist…
Aproape ora 19. Pe bloguri se-anunta balotaj. Facem schimb de sms-uri. Pe twitter vorbeste cineva de Piata Universitatii. E umed afara si ferestrele transpira. Urata seara, domnule presedinte, oricare ai ajunge…Nu pentru dumneavoastra, fireste. E vorba de altcineva. L-am zarit intr-un cartier din Capitala. Doarme in masina. Nu vine de nicaieri si pleaca seara de seara spre nicaieri. N-are nimic si-acum cand net-ul fierbe nu aude si nu stie nimic. N-are televizor, internet, blog, twitter etc…Ii este putin frig si-l cam sperie iarna care o sa vina si iar cuvantul “alegeri” este ultimul ce ii trece acum prin minte. Oricum, pentru el nimeni nu iese presedinte.
Nici pentru noi, chiar daca ne iluzionam pe mess, pe mobil, pe twitter…
Scrisoare
Auzi… ba Crine, e nasol! Si-n linii mari esti vinovat! Esti principalul vinovat ca nu esti intre cei din turul doi sau deja instalat la Cotroceni. Ba Crine, ai fost lenes…Asta-i treaba importanta si tu te-ai apucat de ea tarziu. Proverbiala ta lipsa de chef (ca-n cantecul lu’ Tudor) ne-a tras noua alegatorilor dornici de bun simt o mare teapa. Ba Crine, de ce ai mers ba la doua-trei saptamani de ciupeala agresiva din electoratul lu’ cutare sau al lu’ cutare? De ce nu te-ai apucat temeinic, ba Crine, sa-ti croiesti haina de viitor presedinte de-acum doi-trei ani? Ba Crine, de ce n-ai vrut sa abandonezi rolul de pusti naiv de liceu si sa te joci de-a oamenii mari care au proiecte pentru tara asta? De ce bai Crine? Ca doar se putea…
Ba Crine, iti spun cinstit: cu atata experienta cat am reusit eu sa acumulez in media iti pot spune ca la dezbateri ai fost nepermis de nepregatit. Sper ca stii ca nu ma refer la ciondanelile ieftine cu aluzii electorale care sunt bune doar pentru a fi topite in lumina reflectoarelor. N-a fost ba Crine suficient sa repeti ca tu esti altfel…Care e viziunea ta? Ce urma sa faci? Sa-l pui pe Klaus premier si-apoi? Ba Crine, ai fost superficial. Ai fost ba Crine, cum imi ziceau mie profesorii la impuscat de note si de voturi, nu la studiu aprofundat. Ba Crine, tocmai tu nu trebuia sa te dai smecheras.
Ba Crine, n-ai fost nici serios si nici harnic. Te-ai fi vrut presedintele tuturor romanilor fara ca ei sa fi auzit de tine? Ba Crine, ironia e ca la partid erau semnale ca aveti ceva bani de propulast un presedinte. Pentru prima oara in urma afiselor (in sfarsit multe) cu insemnele PNL-ului exista riscul formarii de gunoaie pe strada, semn ca lumea a avut si de la voi ce arunca.
Si-acum ba Crine, sa-ti spun care-i buba de ne-ai facut-o. E mare cat dracu’! Ba Crine, imi vine sa cer la vot un buletin de loto, ca acolo mai am ceva sanse la un destin norocos. Ba Crine, e vina ta ca acum vreau sa piarda un candidat si-n egala masura sa nu castige celalalt. Vreau, ba Crine, sa-ti spun ca ne-ai incurcat mintea si/cu asteptarile precum incurca Udrea andrelele si ochiurile de la un ciorap, la ore de maxima audienta.
Ba Crine, nu te supara pe mine pentru tonul abordat. Vroiam doar sa-ti para rau si sa ai reprosuri, ba Crine… Sunt fost ascultator de Vama Veche (nu tocmai fan de Tudor Chirila) si vroiam sa-ti spun amical, ca intre barbati aflati la bere, ca n-ai pierdut doar tu alegerile.
Sau si mai corect: TU ai pierdut alegerile iar noi am pierdut TIMPUL si orice fel de reper… Sustinandu-te pe tine, am ratat poate sansa sa-l descoperim pe presedintele de care aveam nevoie. Unul de bun-simt. ALTUL SI ALTFEL decat Basescu, Geoana si voi toti.
