Zgomot. Brum și distors.

Cel mai probabil fiecare țară are un zgomot al ei. A noastră știu sigur că are și mai știu că noi abia îl mai percepem. Nu vorbesc aici de poluare fonică. Vorbesc de un anume fenomen complex, dens și păcătos ca o ceață. Zgomotul de fond mioritic nu-ți altereaza doar auzul, ci și restul percepțiilor senzoriale. Să vă exemplific: Litoralul românesc – A mai remarcat cineva? E acolo un zumzet permanent! Un mix foarte nefericit de țipete de părinți și copii cu muzici înfundate. Nici valurile nu răzbesc în a-i acoperi. Și monotonia lor, în alte circumstanțe relaxantă, amplifică agitația. … Citește mai departe >>>

Merităm tot ce n-avem.

Clar, n-avem reflexul de a pune mâna pe coasă. Și-ar fi fost nevoie! Indulgența asta, delăsarea, nesimțirea, complicitatea…ne omoară. Uneori, la propriu. E mai greu, dar necesar, să-ți cristalizezi o părere după ce trece iureșul. La câteva ceasuri bune distanță de rușinea meciului cu Albania, vezi povestea cu fotbalul altfel. Întâmplarea e și ea pe-o listă lungă de frământări și neîmpliniri care ne jenează, dar nu ne schimbă. Bagi mâna-n fund, scoți chiloții, dar nici mort nu încerci altă pereche. Un sfert de veac petrecut așa, cu mâna-n cur. Și din poziția asta, din când în când, vrem lucruri. Știi că … Citește mai departe >>>

Despre omul cumsecade

Vineri, la 6 dimineața o mașină de poliție – cu un semnal luminos dubios, instalat în zona parbrizului – mi-a tăiat calea și și-a continuat drumul schimbând benzile haotic. Mai târziu, ieșeam dintr-un magazin și-o doamnă s-a pus pe scuturat ceva de la balcon. Apoi, acasă, am primit bonusae calssicorum – loc de parcare blocat în mod bizonic: cineva și-a lăsat mașina de-a latu’ peste două locuri de parcare, ignorând practic marcajul care arăta, ca la proști, cum se așează chestia aia cu roți. Și-a venit revelația: oameni buni, suntem la mai puțin de 3 secunde de a evita aceste secvențe … Citește mai departe >>>

Drumul până la Pluto

Îmi imaginez că e imposibil ca în news feed-ul vostru să nu se fi arătat la față Pluto. Planeta asta micuță a fost vedeta rețelelor sociale prin prisma faptului că cei de la NASA au trimis către ea o sondă, numită New Horizons. De-aici începe fapta care justifică intenția mea de a scrie câteva rânduri. Lipsindu-mi bagajul academic pentru a evalua cât de importantă e pentru omenire imaginea transmisă de câtre o sondă de la 5 miliarde de km, mi-am concentrat atenția pe altceva: pe faptul că sonda asta a plecat de-acasă în urmă cu 9 ani. Practic aici începe … Citește mai departe >>>

Hora pe rețele

De câți oameni e nevoie pentru o horă. De unul singur. De cel hotărât s-o facă. Apoi aderă și ceilalți. E nevoie deci de cel curajos, de cel puternic, de cel care știe jocul, de lider, de cel harnic și deloc prăpăstios, de cel care poate zâmbi și remedia situația când nu ies pașii, de cel capabil să-i inspire pe ceilalți. E nevoie, spre exemplu, de un sportiv precum Halep pentru ca noi să-i întindem mâna. În jurul ei, astăzi, facem o horă. O hora – scuzați cliseul – a bucuriei și respectului. Îi lăudăm jocul, determinarea, dar și forța … Citește mai departe >>>