A fost lovitura de status

Pe 15 noiembrie mi-am schimbat poze de profil de pe Facebook. Am ales-o pe cea facuta cu ocazia #unitisalvam si nu era un pronostic, ce o stare de spirit. O stare pe care o proiectam pentru a avea de ce sa ma agat. Imi faceam curaj cum se zice in popor. Ziua urmatoare mi-am pus sacoul si m-am dus la vot. In rest, cred ca am pronuntat de 1000 de ori cuvantul respect pentru cei care au stat cu orelele la coada sa voteze. Recunosc insa, din seara lui 15 ma bantuie si gandul ca Iohannis ar putea sa dezamageasca. … Citește mai departe >>>

(P) Trei povești cu triunghiuri după care te topești

Episodul pilot  – Cursa:  Dacă ați fost recent la mall, in zona de karting, și-ați vazut o mașina iute și furioasă, ce părea a merge fără pilot, să știți că eu eram dincolo de volan! 😉 Și destul cu autoironia, sa incepă lauda, cu auto…grozăvia! Am ieșit pe primul loc, adică i-am intrecut, i-am lăsat in urmă…i-am bătut la curse pe colegii Vlad Petreanu si George Zafiu. (In cazul lui George, satisfacția a fost precum Meltz-ul de care o sa vă vorbesc mai târziu, adică dublă, pentru ca ocaziile in care iți poți bate șeful, chiar și la karting, nu … Citește mai departe >>>

ShareTheSofa – experienta jurnalistica

Eu sunt prietenul retelelor sociale. Le vad ca pe un teren fertil in care poti cultiva idei si intamplari, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa imparti roadele cu cei cu care esti conectat. Altfel spus, retelele astea – Facebook, Twitter, Pinterest –  sunt precum niste seturi de cuburi de plastic, cu infinite posibilitati de a le aranja. Depinde doar de tine daca ai chef sau interes in a te juca. Cei de la Heineken au avut si interesul si cheful de a se juca. Fiind sponsori ai competitiei Uefa Champions League era normal ca brandul sa-si doreasca sa … Citește mai departe >>>

Confirmari si urari

Sa ma credeti pe cuvant…Mamele n-au nevoie de sms-uri. Ci de glasuri si de priviri. Nu exista soft care sa comprime sentimente in 160 de caractere! Nu mai copiati ghidusii zgomotoase si nici nu mai traiti rimele altora! Nu e deloc eficient si, pe-alocuri, e usor ofensator pentru conditia umana. Emotiile nu se transmit in retea! Tocmai eu spun asta? Reclamele ne vand ipostaza asta de “prezenta online”, iar noi suntem cool, slabi, comozi, debusolati, nesiguri. Viteza in care traim naste incertitudini sau ne departeaza de lucrurile autentice, pentru care merita sa traim. Cei ce ne sunt dragi ar trebui … Citește mai departe >>>

Luxul de a avea timp de joaca

Sa incepem povestea cu un autodenunt. Cand o aparea primul ANI al online-ului sa nu va mire daca o sa apar si eu pe lista. Ma scald in doua ape, desi nu-s convins deloc ca (sic!) as fi incompatibil. Ma complac in a ma da ba cu jurnalistii, ba cu blogarii, in functie de avantaje. Traficul de pe site nu jeneaza insa balanta cu vreo inclinare remarcabila spre blogging, iar notorietatea performantelor jurnalistice nu exista. Suntem intr-o zona de confort a echilibrului si a mediocritatii bine-bine gestionate. Si vorbeam de avantaje. Oamenii din online imi ofera avantajul unor experiente noi, … Citește mai departe >>>

Viata extra sportiva a bloggerilor ;)

Stiti de ce joaca bloggerii tenis? Ca sa vada si ei cum e la serviciu :))) “Hai ca-ti dau un wild card” – mi-a zis Toma Nicolau, cand m-a invitat la un turneu de tenis destinat bloggerilor. Eu nu mai jucasem sport 🙂 d-asta alb de pe vremea cand ieseau copiii la joaca in parcare. Si m-am dus. Dar tin sa precizez… n-am acceptat pentru ca m-a apucat brusc talentul si dragostea de tenis, ci taman pentru expresia asta “wild card”, expresie ce mi-a dat senzatia de treaba serioasa, de turneu la care e bine sa participi pentru ca e … Citește mai departe >>>