Luxul de a avea timp de joaca

Sa incepem povestea cu un autodenunt. Cand o aparea primul ANI al online-ului sa nu va mire daca o sa apar si eu pe lista. Ma scald in doua ape, desi nu-s convins deloc ca (sic!) as fi incompatibil. Ma complac in a ma da ba cu jurnalistii, ba cu blogarii, in functie de avantaje. Traficul de pe site nu jeneaza insa balanta cu vreo inclinare remarcabila spre blogging, iar notorietatea performantelor jurnalistice nu exista. Suntem intr-o zona de confort a echilibrului si a mediocritatii bine-bine gestionate. Si vorbeam de avantaje. Oamenii din online imi ofera avantajul unor experiente noi, … Citește mai departe >>>

Subteran național

În urmă cu ceva vreme am citit pe site-ul Metrorex o istorioară amuzantă. Se spunea acolo că un angajat ar fi anunțat la stația metroului bucureștean, înainte ’89: “atenție, urmează timpuri grele!” Anii au trecut și, să recunoaștem, e foarte greu de spus dacă stația “Timpuri grele” a fost lăsată în urmă. (La oră la care scriu aceste rânduri, abia se sapă la alte stații noi.) Pentru mulți însă, trenul pare a fi oprit definitiv în acest punct al timpurilor grele. Sunt peste 20 de ani de când suntem uitați, vorba lui Dorel din reclamă, la punctul mort. O să-mi … Citește mai departe >>>

Primul nasture

Uneori imi vine greu sa cred ca au trecut mai mult de 10 ani de cand lucrez in presa. De curand, stand la sueta cu cineva am realizat ca am ceva povestiri in lada cu zestre… Imi aduc aminte, de exemplu, ca eram naiv. Naivitate pe care n-o constientizam, dar care, sunt sigur acum, se simtea de la o posta. Era ceva pozitiv in aceasta atitudine, caci ea isi avea izvor in dorinta de a confirma, de a face lucruri care sa ma apropie de cei pe care ii aveam atunci ca model. (Cand eram eu tanar in presa, Tuca … Citește mai departe >>>

Viata extra sportiva a bloggerilor ;)

Stiti de ce joaca bloggerii tenis? Ca sa vada si ei cum e la serviciu :))) “Hai ca-ti dau un wild card” – mi-a zis Toma Nicolau, cand m-a invitat la un turneu de tenis destinat bloggerilor. Eu nu mai jucasem sport 🙂 d-asta alb de pe vremea cand ieseau copiii la joaca in parcare. Si m-am dus. Dar tin sa precizez… n-am acceptat pentru ca m-a apucat brusc talentul si dragostea de tenis, ci taman pentru expresia asta “wild card”, expresie ce mi-a dat senzatia de treaba serioasa, de turneu la care e bine sa participi pentru ca e … Citește mai departe >>>