Pasaj cu finalizare

Trec zilnic peste pasajul Basarab. Ba chiar fac un soi de naveta, batand Bucurestiul de la un capat la altul, si ii resimt din plin utilitatea. Unde mai pui ca e si piesa…de videoclip si poster de campanie electorala. E insa ceva acolo, pe pasaj, care ma deranjeza la culme, ca si cum o musca mi-ar alerga jucatorii de nationala pe ecran, fix la un meci de campionat mondial. Pe mine ma enerveaza si chiar ma jigneste bucata aceea de metal cu “Inceput de Basescu, Terminat de Oprescu”. Pe ce baza dom’le? Adica de ce si-ar pune cineva numele pe … Citește mai departe >>>

Problema din fond(u) scolii

De ce nu cred in carpeala invatamantului pe banii parintilor:   Invatamantul e subfinantat si chiar tratat cu neglijenta. De toata lumea. Carpim – spun parintii care au odrasele la scoala – dupa cum putem. Si facem asa pentru ca sa fie bine, sa nu sufere copilul. De fapt, ei, manati de cele mai bune intentii, dau cu var peste mizerie. O mizerie pe care nu-i obliga nimeni s-o accepte. O stim cu totii si actionam in consecinta. Carpim si cotizam. Cand ai sa ai copil o sa intelegi! Gresit si total lipsit de viziune, domnilor! Ce folos ca al dumneavoastra … Citește mai departe >>>

Luxul de a avea timp de joaca

Sa incepem povestea cu un autodenunt. Cand o aparea primul ANI al online-ului sa nu va mire daca o sa apar si eu pe lista. Ma scald in doua ape, desi nu-s convins deloc ca (sic!) as fi incompatibil. Ma complac in a ma da ba cu jurnalistii, ba cu blogarii, in functie de avantaje. Traficul de pe site nu jeneaza insa balanta cu vreo inclinare remarcabila spre blogging, iar notorietatea performantelor jurnalistice nu exista. Suntem intr-o zona de confort a echilibrului si a mediocritatii bine-bine gestionate. Si vorbeam de avantaje. Oamenii din online imi ofera avantajul unor experiente noi, … Citește mai departe >>>

Subteran național

În urmă cu ceva vreme am citit pe site-ul Metrorex o istorioară amuzantă. Se spunea acolo că un angajat ar fi anunțat la stația metroului bucureștean, înainte ’89: “atenție, urmează timpuri grele!” Anii au trecut și, să recunoaștem, e foarte greu de spus dacă stația “Timpuri grele” a fost lăsată în urmă. (La oră la care scriu aceste rânduri, abia se sapă la alte stații noi.) Pentru mulți însă, trenul pare a fi oprit definitiv în acest punct al timpurilor grele. Sunt peste 20 de ani de când suntem uitați, vorba lui Dorel din reclamă, la punctul mort. O să-mi … Citește mai departe >>>

Primul nasture

Uneori imi vine greu sa cred ca au trecut mai mult de 10 ani de cand lucrez in presa. De curand, stand la sueta cu cineva am realizat ca am ceva povestiri in lada cu zestre… Imi aduc aminte, de exemplu, ca eram naiv. Naivitate pe care n-o constientizam, dar care, sunt sigur acum, se simtea de la o posta. Era ceva pozitiv in aceasta atitudine, caci ea isi avea izvor in dorinta de a confirma, de a face lucruri care sa ma apropie de cei pe care ii aveam atunci ca model. (Cand eram eu tanar in presa, Tuca … Citește mai departe >>>