Autor: Bogdan Ciuclaru

Mergi la vot! Fă-o nu pentru că-ți spun eu aici sau pentru că ți-o spune altul pe Facebook sau la TV. Ar trebui s-o faci pentru locul în care trăiești, adică pentru tine sau familia ta. Așadar, în weekend NU alegem mici sau mari Dumnezei pentru orașele/localitățile în care trăim. Candidatul, viitorul edil, PriMARELE, zice că-ți poate schimba viața. Că va revoluționa orașul, că va face, că va drege, că el este un vizionar, un bun administrator… Și, de cele mai multe ori, minte! Ultimii 30 de ani ne-au dovedit că lucrurile nu prea stau așa. Primarul n-are stofă de … Citește mai departe >>>

Atenție, se închid ușile! Ideea e așa, îmi ziceam azi în gând… Aproape jumătate din banii noștri merg la stat. Impozit. Apoi intervin tot felul de taxe și accize. De-aici rezultă că niciun proiect de infrastructură nu e un cadou. Banii nu sunt nici de la nea Iohannis, nici de la nea Ciolacu. Sunt de la noi. Cetățeni europeni, vorba reclamei. Și să ai metrou în/din cartier către centrul orașului nu e vreun moft sau vreun privilegiu. E normal. Personal pot ajunge în 5-10 minute la grădinița copilului și tot așa la birou. Loc de unde iau salariul acela impozitat, … Citește mai departe >>>

În ziua în care se publică procentele/cifrele am mereu o stare de neliniște și aș vrea să fac o emisiune mai bună decât în celelalte zile, când, evident, îmi doresc să fac cea mai bună emisiune din lume. Acum, în septembrie au venit cifrele pentru sezonul de vară, sezon făcut complet în formla de trei – Miu, Beatrice și Ciuclaru. Plecarea unui om de bază + pandemie au fost elementele care ar fi putut oricând să afecteze în vreun fel consumul de radio sau preferințele ascultătorilor. Și fix asta s-a întâmplat, doar că în beneficiul radioului la care lucrez. Digi … Citește mai departe >>>

Unul dintre marile avantaje în a deține un blog e acela de a scrie (și) impresii sau stări de spirit. Să aștern câteva aici și acum, mai ales că la radio tocmai a început un sezon nou, iar în urmă am lăsat cea mai bizară vară din ultimii ani. Prima impresie ar fi aceea că am avut noroc. Când pandemia de coronavirus lovea Europa occidentală, noi păream a fi la periferia unui nor nimicitor. Și cam așa a fost, nu? România deține o populație destul de săracă, fără obișnuința unor călătorii dese, lungi și scumpe, iar Bucureștiul nu este un … Citește mai departe >>>

Întâmplarea face că am început să călătoresc afară destul de târziu. Măgar bătrân, cum se zice popular, și n-am prins comparațiile dintre o țară comunistă și raiul acela occidental. Apoi, un alt „mare ghinion” e că între primele escapade se află și un sejur în Elveția, fază de la care eu am moștenit un sindrom de tip Al Bundy, adică am ajuns să povestesc diverse de pe-acolo fix cum o făcea personajul acesta cu punctele marcate la fotbal american în perioada liceului. O fază, hazlie aș zice, s-a consumat într-o piață din București. Aflat încă sub imperiul emoțiilor și clar … Citește mai departe >>>