Djokovic, cangurii și brandurile

Sponsori, bani, prestigiu. Sponsori, bani, prestigiu. Acestea sunt fix ca zalele unui lanț de bicicletă. Elementele sunt bine unse, sunt strâns legate între ele și fac în așa fel încât lumea sportului televizat să se învârtă. Iar ca sportiv – în ascensiune sau deja ajuns legendă – trebuie să pedalezi cu băgare de seamă pentru a nu deranja zalele, pentru a nu rupe lanțul.

Încercând să desfac, precum foile de ceapă, povestea descălecatului lui Djokovic în Australia, am ajuns la concluzia că recentul episod, ceva mai controversat, nu e altceva decât o poveste despre branduri. Brandul sportivului, brandurile celor care îl susțin, branduri implicate în organizarea AO sau în lumea tenisului.

Vă dau câteva exemple. Pentru echipamentul lui Djokovic este/era important ca sportivul să ajungă în arenele Australian Open? Sigur. Pentru terenurile acelea frumoase, cu panouri publicitare, ce credeți? Domnișoara Maricicova de la marketing ce-ar alege între o poză cu terenurile goale sau una în care pe lângă nume de ceasuri, mașini și bănci, apar și zâmbăreții Nadal, Federer sau Djokovic?

Înainte de a trage prima concluzie fac o paranteză. Bănuiesc că nu contestă nimeni următorul detaliu. Ajuns la vârf în clasamentul ATP cetățeanul Djokovic e direct responsabil de viața și interacțiunile SRL-ului Djokovic cu mediul înconjurător. Cetățeanul deci nu prea mai e de capul lui și cam trebuie să bifeze și din recomandările lui cutărescu din staff și de rugămintea doamnei Marilena de la comercial și de oportunitatea de a face o mișcare sau alta.

Pentru brandul Djokovic – unul consolidat prin talent și efort fizic susținut – deplasarea în Australia era importantă. Pentru că sponsori, bani, prestigiu, remember? Sigur că acum, în pandemie, a existat acest asterix, acest detaliu al vaccinării, dar miza de a fi prezent la unul dintre cele mai mari turnee nu cred că poate fi pusă în discuție. Cunoscând miza presupun că atât individul cât și SRL-ul Djokovic au considerat că ar fi înțelept să meargă, să joace și, evident, să câștige cât mai multe meciuri. Faza inițială s-a și consumat. Guys, sunt aici!!! Fix asta au semnalat primele știri cu Djokovic la aeroport.

Reiau. Sponsori, bani, prestigiu! Să nu uităm. Sportivul de renume mondial nu a declarat forfait și iată-l pe aeroport. Brandul și SRL-ul dau semne că-și vor onora datoria.

Pentru Australian Open și pentru cei care transmit turneul în lumea întreagă, ideal e ca evenimentul să fi cu Djokovic, nu fără. Chiar și-un meci din tururile preliminare sună mai bine în combinația Nole vs Anonimov decât Ming Ano-Nimg vs Anoni Matt din Australia. Prin urmare, și de-această parte a terenului s-a stat cu nodul în gât și s-a sperat la ăl mai mare purcoi de bani. Că așa e în tenis. S-au schimbat fax-uri, mailul-uri și poate chiar flori numai să fie bine, să meargă lanțul uns. Sponsorii să fie happy, banii să curgă, prestigiul să se consolideze.

Din ce-am citit până acum Novak Djokovic n-are avea vreun contract de reprezentare nici cu societatea Țară Mică, nici cu SC NOINUNEVACCINĂM și nici cu vreo firmă de PR a ortodoxiei. D-aia zic să părăsim rapid pista luptei dintre lumi pe care doar ne imaginăm că tenisul sau Covid-ul le-ar pune în antiteză.

Sunt deci mai tentat să cred e mai mult vorba despre capitalism pragmatic decât despre tenis geopolitic sau răfuială ideologică. Fără Djokovic la AO cu siguranță ar fi ceva minusuri și zgâlțâieli fix pe lanțul sponsori, bani, prestigiu. Și d-aia s-a încercat! Și d-aia s-a mers cu scutire, cu dosar… Djokovic nu-și putea permite să nu meargă, iar turneul sughiță dacă ar ajunge în istorie drept „ăla la care n-a fost sârbul de îi căpăcea pe toți.”

Îmi place că presa caută să vândă și povestea unei confruntări între bine și rău. De fapt, nu-mi place. Nu-mi place pentru că nu prea e așa. E mai mult despre neglijență și despre naivitatea unora, care au nesocotit vameșul și legea. De obicei, totul e calcul și calculul e anticipat și corectat din mers. Că d-aia sunt mii de oameni care orbitează în jurul fenomenului. Așa că follow the money! Pentru că fix asta fac toți. Și ăia care au făcut lanțul vulnerabil, vor fi sacrificați. Pentru că, exact, așa e în tenis.

Ce și cum de s-a întâmplat totuși, de s-a făcut buba? Uite viza, nu e viza… hotel de refugiați, proces, bâlci, presă. Ei bine, zeii, atleții – atât cei din lumea sportului, cât și cei din lumea banilor – s-au împiedicat, destul de serios aș zice, de muritori. Da, de muritorii de la stat, și de birocrația lor pământeană și nesuferită. Dacă în alte zone ale globului, sau în alte timpuri, se zburda, uite că pe pandemie, în țara-continent, funcționarul, legea și politicianul încurcară ițele. S-o gripat puțin motorul și lanțul de care vorbeam mai sus a fost pus la încercare. Și pare că ar fi și-o za mai șubredă. Acum apărem noi, comentatorii de pe margine și strigăm: „vezi că e fix aia pe care scria prestigiu, aia dă rateuri, pare să patineze” dar nici noi nu știm. Plus că e greu să crezi că se rupe ceva, că se va pedala în gol tocmai la acest nivel.

Acum, despre vina morală, despre zădărnicirea combaterii bolilor pe teren sârb, spaniol sau monegasc eu nu discut, că n-am chef. Nu acum, nu aici.

Prefer să vă mai zic ceva despre canguri. Că și ei sunt un brand al Australiei. Așa cum este și turneul ăsta de Mare Slam. Și țările care se respectă țin la brand-ul lor și-l îngrijesc și-l ambalează, cu sume colosale de bani, cum știu ele mai bine. În spoturile de promovare ale Australiei n-am văzut canguri care să atace oameni sau care să afecteze culturile agricole ale cetățenilor. Și nici despre AO nu am auzit, până azi, să fi făcut rău, ci mai degrabă bine. Fanii îi văd pe sportivi, biletele se cumpără, niscaiva locuri de muncă – pe termen lung sau sezoniere, ceva turism. Își permite Australia să-și ciufulescă, cu public atenție, cangurul sau turneul?

Brandul Australian Open trebuie cât mai rapid curățat și ferit de circul descălecatului jucătorului nevaccinat Djokovic? Oh, da! Ieri, dacă se poate. Altfel, va avea de suferit și vom avea hemoragie fix pe lanțul din cântecul pe care deja cred că l-ați învățat: sponsori, bani, prestigiu.

Da, e și-aici, în povestea mea despre un tenismen, canguri și branduri o treime, făcătoare de minuni, de averi, de legende. Și, binențeles, nici aici n-ar fi indicat să păcătuiești.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.