Gri ’90

Simţiţi şi voi? A revenit cenuşiul acela clasic-românesc. A revenit mâzga, ternul, sumbrul…

La Constanţa, un maidanez a atacat recent un copil şi l-a omorât, la Ploieşti se cercetează cazul unor educatoare care luau din mâncarea copiilor, o crimă dublă s-a petrecut la Iaşi – o victimă fiind student străin, iar la Bucureşti o senatoare ar fi sechestrat o echipă de jurnalişti de la televiziunea Rai.

De fapt, de la Bucureşti pare că vine moda acestui peisaj absurd-murdar.

Bucureştiul, kilometrul 0 al României normale, simbolul dezvoltării, al ţării promise, al lucrului bine-făcut în oferte electorale, nu reuşeşte să iasă din mocirlă. Pare că roţile i s-au blocat undeva în drumurile desfundate şi-n obiceiurile noastre păcătoase. Aici, la marginea Europei se fură titluri şi lucrări de diplomă, Aici se importă şi ard deşeuri, Apoi se dau fumigene şi se împart funcţii nu în baza competenţelor, ci pentru că „avem dreptul să o facem”. Ca să lucrăm şi cu exemple, a atras chiar ieri atenţia numirea fratelui lui Cutărescu-Stănescu pe funcţie mare cu leafă babană, justificată şi explicată astfel: „a contat foarte mult că este unul dintre foștii parlamentari care nu a mai avut loc pe listele parlamentare.”

Aici suntem. Încă prăfuiţi, pătaţi, mâzgăliţi. Cam aşa văd eu zugrăvită România, la finalul lui 2021, într-un superb gri ’90. Ne-au dispărut micile-mari bucurii aduse de sport, dar în peisaj au rămas oamenii derutaţi şi înspăimântaţi de „terorişti”, de agenturile străine. Dincolo de faptul că le oferă casă, masă şi serviciu milioanelor de români, străinătatea pare să fi rămas un inamic pervers hotărât să-i răpună şi subjuge pe mulţi dintre dacii liberi.