Mitul neamțului pe schiuri

Și-atunci mi-am zis:

– A luat trenul? Ah! Să vezi ce-o să le facă ăsta?

– Ce?

– O să-i zăpăcească! O să meargă cu trenul până se schimbă și vagoanele și viteza și tot…

Pe-atunci Klaus Iohannis era abia instalat în funcția de președinte și eu abia reinstalat în poziția prostului care a crezut în transformarea acestei țări. Naiv, o să ziceți. Doar că nu era nici măcar o naivitate. Era speranța că vine cineva dispus să tragă, să se implice, să-i inspire și pe alții. În numai câțiva ani insă mitul neamțului care transformă România s-a dus pe pârtie! La propriu și la figurat.

Pe domnia celui care a promis România lucrului bine făcut, România normală, nu doar că n-avem mari realizări, ci am reușit să numărăm tot felul de dezastre. Sigur că nu i le poți pune în cârcă, dar sigur că poți să te revolți că de la atâtea momente zero putea și el nu doar să zică, ci să și facă. Și-o să întrebați cam ce-ar fi putut să facă. Orice ar fi fost nevoie. Să luăm cel mai recent exemplu.

După tragedia de la spitalul Matei Balș, după incendiul în urma căruia au murit oameni, președintele, căpetenia, speranța noastră din anii guvernării PSD, a plecat să se dea cu schiurile. Să mai uite și el, nu-i așa, de-atâtea drame și necazuri, că doar era weekend. Sigur că președintele are voie și nevoie să iasă la relaxare. Dar CONTEAZĂ al dracului de mult momentul când își alege s-o facă.

Un spital a luat foc și în mod normal ar fi trebuit să aflăm că președintele și guvernul lui n-au ieșit din birouri decât după 3 zile și 3 nopți nedormite. Președintele ar fi trebui să iasă istovit și răgușit de cât a stat pe telefoane căutând în țară și-n străinătate bani și specialiști, exemple de bune practici, soluții urgente pentru ca alegătorii lui să nu mai moară în spitale. Nu e treaba lui! Serios? Bine. Dar cum să ai liniște și chef de făcut cristiane când țara pe care o conduci nu e nici normală și nici bine făcută. Nu te macină? Nu-ți crapă obrazul de rușine?

Sigur că putem da vina pe PSD, pe PNL, pe FSN și chiar pe PCR. Dar ceva-ceva tot s-ar fi schimbat daca domnul Klaus Iohannis nu era atât de preocupat de recreații și atât de lipsit de interes de reacții rapide și concrete. Din păcate, el a băgat, momentan, în ceață electoratul ăla care mai avea de 2 bani speranță și încredere. În plus, a și îngropat, într-un strat gros de omăt, mitul neamțului care acționează metodic și repară ce este șubrezit. Klaus Iohannis ne-a dat în schimb, la rumegat, mitul neamțului pe schiuri. O variantă modernă a expresiei românești: țara arde și baba se piaptănă.

Asta este astăzi Klaus Iohannis, și-o spun cu regret: bătrânica cu origini germane care e atrasă mai degrabă de pieptăn, geacă și clăpari, decât de salopetă și lopată.

Și ca să încheiem într-o notă veselă să mai remarcă și faptul că pe domnul președinte l-a mâncat pe sub combinezonul de schi să treacă pe la locul incediului înainte de a zburda pe pârtie. Și-acolo, în fața unui spital puternic afectat de incediu, în fața unui popor din nou zguduit de o tragedie, el aruncă niște vorbe de lemn, îndemnând la reformă și CELERITATE!

Celeritate? Serios? Celeritate, Klaus Iohannis? Adică iuțeală, repeziciune? De când? Imediat? Ah, imediat după tura de pe pârtie, nu?…

Trist. Amar. Dezamăgitor

2 Comments

  • Mișu spune:

    Un text la fel de insipid precum emisiunea pe care o faceți de dimineață!

    • Bogdan Ciuclaru spune:

      Se aprobă! De apreciat și faptul că ai lăsat acest feedback. 😁
      Emisiunea insipidă tot crește, dar probabil nu rivalizează cu realizările dvs personale.
      Anyeay, mulțam că ne asculți și promitem că ne îmbunătățim produsul.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.