Cea mai mișto povară

E să porți pe umeri responsabilitatea unui zâmbet.

Personal, am scris destul de rar despre bucuria de a face radio. Dar o fac acum și îi dedic acest text lui Ion din Italia. Ion ne-a sunat vineri dimineața și ne-a spus că ne-ascultă cu drag (om politicos!) și a ținut să ne mulțumească pentru îl înveselim și îi alinăm dorul de țară.

Și vreau să-i spun lui Ion că de când am ajuns la Digi FM, în echipa matinalului, am resimțit cel mai acut povara asta dulce de a fi într-atât de puternic încât să pot însenina chipul sau ziua cuiva. Mă bucură și mă flatează deopotrivă să pot face asta dimineață de dimineață, împreună cu colegii mei, iar când primim telefoane și simțim bucuria, energia sau emoțiile celor care ne ascultă chiar apare sentimentul ăsta ce se numește satisfacție. Iar la mine povestea asta chiar face atingere la corazon.

Așadar, Ion din Italia, eu îți sunt recunoscător că ești unul dintre sutele de mii care-mi confirmă că am ales bine. Că am ales meseria care mi se potrivește și că ea, meseria, are această latură care îi strânge pe oameni ca într-o familie, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla. Să nu te superi pe mine când îți voi spune că m-a bucurat când ne-ai zis că-ți dau lacrimile atunci când ne-asculți, când colega mea Beatrice ți-a amitit de bunici… Asta înseamnă că ne simți aproape, că simțim împreună și că avem toată gama de trăiri firești, chiar dacă suntem plecați aiurea sau unul la microfon și altul dincolo de difuzor.

Știu… Nu toate diminețile sunt vesele și nu reușim mereu să sclipim. Ba chiar sunt convins că sunt momente în care îi și enervăm pe oameni. Dar Ion din Italia, pariez acum pe chestia asta, nu doar că ne iartă, ci pur și simplu ne iubește mai departe pentru că așa e în familie. Și mai pariez pe o chestie. Că știm unul despre celălalt că ne străduim să avem și zile mai bune.

Dacă noi, matinalii de la Digi FM, te-am câștigat la radio, dacă te-am făcut să zâmbești, să râzi, să strigi sau să ne simți frustrările și preocupările înseamnă că am avut încă o zi bună. După o astfel de zi eu încă mai cred în magia legăturilor invizibile. Te las acum ascultătorule de matinal de radio, dar nu înainte de a-ți spune că atunci când vorbim la telefon sau când te simt acolo, lângă radio, îți mulțumesc în gând pentru deschidere, pentru onestitate și pentru fiecare minut în care ne acorzi timpul și încrederea ta.

Grazie, Ion! Mulțumesc, omule!

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.