Două lecții

  1. Nu e suficient să vorbești ca să transmiți
  2. Nu e despre tine, ci despre cei pe care îi reprezinți/conduci
  1. Mă uitam la cea mai recentă conferință de presă recitată-răstit de Monica Anisie. Defect profesional, ton de catedră… înțeleg. Dar, de fapt, nu înțeleg și resping o astfel de prestație. Și ce-ați vrea, domnu’ Ciuclaru? Acolo unde ministru nu poate, purtător de cuvânt. Care fix asta ar trebui să facă, să poată comunica. Ministrul Educației ar putea, dacă și-ar dori, evident să se și pregătească un pic pentru discursurile televizate. O învăț eu primele tehnici, că poate vede cine trebuie și îi spune că o astfel de tactică ajută și pe fruntul electoral…

Înainte de conferință faci antrenament de empatie chiar cu cei din sală. Bună, Dănuța de la televiziunea Cutărescu, ce-ți fac copiii? Rezistă? Grea perioadă, nu? Da…pentru copii… pentru ei suntem aici. Cine mai are copii acasă? Da…ne-au zăpăcit cu jocurile, nu? Și noi mereu suntem cu treabă… Offf…

Apoi începi pe un ton calm, de mamă preocupată… Văd în sală, și sunt sigură că și-n rândul celor care ne urmăresc părinți care așteaptă decizii în legătură cu soarta anului școlar. Dar sunt convinsă că aceiași nerăbdare e și-n rândul copiilor, elevilor. Viața lor…, programul lor obișnuit a fost grav afectat. Dați-mi voie să vorbesc în primul rând cu ei, ca și cum aș fi dirigintele tuturor. E greu și confuz ce se întâmplă. Dar voi sunteți speranța noastră, prioritatea 0….. Bla bla bla.

Ce ziceți de abordarea asta, doamnă?

2. Traian Băsescu apare într-un material de presă cu un comentariu la adresa lui Trump: „Să-mi fi dat Dumnezeu un candidat care să spună asemenea prostii în cele două campanii ale mele, nici n-aș fi mai venit la dezbateri!…”

E o cheie în care citesc declarația asta. Și o să vedeți că atitudinea asta o îmbrățișează foarte mulți politicieni de la noi. Dezbaterea… dacă n-ai adversar redutabil e inutilă. De parcă un duel electoral e despre candidați. Nu, nu e. E despre publicul care se uită. Care ascultă, compară și în cele din urmă discerne cine are oferta cea mai adecvată, cine e mai coerent, mai competent și mai potrivit pentru funcția pe care o ocupă.

Să le urmăriți diverșilor politicieni de la noi postările. 99 la sută din ce comunică e despre ei. Ce au făcut, ce cred, care le e programul, ce idei au… Și foaaaarte puțin vorbesc ei despre oamenii pe care, măcar teoretic îi reprezintă. Știți ce aș fi făcut eu?… transmite Băsescu. Nu ne interesează! Știți ce ar pierde oamenii? Exact. Asta e important. Nu sublinia ce faci și cum te poziționezi tu față de orice, ci încearcă să subliniezi efectele asupra electoratului. Dacă un candidat zice prostii, nu te bucura că vei câștiga mai ușor, ci întristează-te că a scăzut calitatea ofertei și concurența. Asta înseamnă o pierdere pentru ăia care așteaptă ceva de la cei ce se pretind a fi elita.

La fotbal (lui T.Băsescu îi place sportul ăsta) echipa preferată poate lua 3 puncte în urma unui meci urât. Fanii cei mai aprigi vor aplauda victoria. Spectatorii neutri și-ar fi dorit și-un meci bun. Așadar, oamenii politici ar fi drăguț să învețe lecția asta unui orizont mai mare. Interesele tale, ale partidului nu acoperă perfect interesele celor mulți, iar jobul tău este despre ei. Nu ajungi acolo să te vezi ales, să-ți vezi neamurile călare pe funcții și partidul la împărțit câștiguri. Marii oameni de stat vor avea grijă ca numărul celor care au de câștigat de pe urma unei situații să fie cu mult peste rudele de gradul 1, colegi de partid și alte relații.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.