-Și vine un tren și pe măsură ce el trece…
-Așa…?
-Se instalează comunismul.
-Bun. Dar ăsta n-a fost atunci când cu Cumințenia Pământului?
-Mda, dar p-ăsta îl facem un pic altfel
-Color?
-Nu. Tot alb-negru, că e despre trecut. Comunism, you know?
-Da, așa e. N-avea lumea color. Dacă n-aveau Emag!
(râsete-n sală)
-Așa e. N-aveau…
-Deci cum îl facem. Fix ca celălalt?
-Puțin. Foarte puțin.
Treaba e așa. De ceva vreme nu prea m-am simțit bine. Ceva probleme cu stomacul. Și cred că e și de la oboseală, dar și de la ipocrizia oamenilor. Și eu am ezitat în a spune niște chestii, doar că prea mă strânge… dacă mă înțelegeți.
Mai bine de jumătate din bula mea de Facebook a căzut în admirație față de spotul celor de la Emag cu Mihai Șora. Că ce mișto e. Nimic despre cum e filmat, despre poveste sau despre copy. E mișto că e mișto! Și ne place pentru că e cu Șora. Și știți voi. Acum, chiar dacă ai luat cândva ceva bănuți de la clientul x sau dacă speri că vei lua sau dacă faci tu niște legături pe filiera simpatiilor politice nu poți să te-arunci așa în fața unui tren alb-negru. Că e ridicol! Vaaaaai ce spot minunat! Serios? Păi și-atunci alea mișto de-adevăratelea cum sunt?
Am văzut Aferim! și mi-a plăcut. Așa cum era, adică alb-negru. Am văzut Moromeții 2 și m-am cam plictisit. Nici n-a contat că e alb-negru. Am văzut și videoclip Michael Jackson. Tot alb negru, dar de niște milioane de dolari. Și mi-am dat seama că există niște nuanțe și niște repere. E bine să spui despre ceea ce vezi dacă a trecut sticla, dacă ți-a plăcut, dar e elegant să aduci și niște argumente și să raportezi impresia ta și la niște sisteme de referință.
N-am eu treabă dacă avea ce să caute Șora sau nu în spotul celor de la Emag. Însă mă cam doare burta de râs când văd că multora le-a plăcut un clip doar pentru că e alb-negru și cu venerabilul Mihai Șora în el. Asta voiam a vă zice.
Leave a Comment