Partidul are sclavi

Dacă obligi pe cineva să te iubească e infracțiune, nu?

Pe măsură ce se-apropie campania electorală – oricare ar fi „obectul” alegerilor – apar și controversele. Una dintre fazele pe care nu le-ai putea crede posibile în 2019, dacă nu ai sta în România, ar fi adusul oamenilor, cu forța, la mitinguri, pe post de aplaudaci. Și asta chiar se întâmplă, iar călcarea demnității oamenilor în picioare pur și simplu nu e sancționată de autoritățile din România.

Mixul acesta toxic de manipulare și abuz asupra persoanelor defavorizate nu este pedepsit, ba chiar este văzut ca o curiozitate, de care stânga profită, iar dreapta se-amuză, foarte foarte ușor contrariată. Niște oameni cu carte puțină, dar și cu posibilități materiale reduse sunt folosiți, nu pentru sex, ci pentru altfel de iubire. Pentru iubire de partid.

Partidul are nevoie de fani. De scandări. De oameni încântați… Și pur și simplu îi fabrică. Îi strânge, îi transportă și îi plantează pe bieții oameni acolo unde urmează a cuvânta boierii. Unii aplaudă, unii pur și simplu asistă la spectacol – fără a-i înțelege dimensiunea jenantă – iar alții nu înțeleg nimic din ce se întâmplă din locul sau din situația în care se află. Organizatorii știu tot și sunt vinovați. Vinovați de o formă inedită de sclavie. Noi v-am făcut și v-am dres, voi aplaudați-ne! Politicienii – vorbesc de cei care prind posturi în administrație – asta ar trebui teoretic să facă: să schimbe oamenilor viața în bine, asta generând simpatie. Dar partidul nu are răbdare și vrea simpatie la ordin. Noi vă dăm zăhărel, voi jucați! Și asta e de competența organelor abilitate.

Ai voie oare să confiști – fie și pentru câteva ore – viața unor amărâți și să-i pui să aplaude ursul, ca la circ?

Peste tot în Europa sunt mitinguri electorale. Dar nu cred că în lumea civilizată, la care aveam impresia că aspirăm, ar îndrăzni cineva să te ia de mână să te arunce într-un autocar, pentru a face frumos și pe placul unor politicieni.

Știu că există mulți oameni amărâți. Știu… există bugetari, profesori, medici și oameni din administrație pentru care ultimii ani au fost ceva mai buni. Au primit ceva în plus! Au primit în buzunare, dar și la nivel de discurs, un plus de atenție din partea statului român. Dar partidul simte că lui ar trebui să i se întoarcă favoarea. Dacă v-am dat înseamnă că v-am câștigat. Noi decidem când și la ce oră ne aplaudați. Sclavilor!

Nu le zice nimeni direct asta! N-ar da totuși prea bine. Dar se poartă cu oamenii ăștia îngrozitor. Cum îngrozitor? Cum așa? …când poate mulți dintre aplaudacii de partid n-ar fi mâncat o masă caldă, dacă n-ar fi fost printre norocoșii selectați pentru miting. Ce nu ne convine, nouă?

Nu ar trebui să ne convină fix partea asta îngrozitoare. Că partidul profită, fără jenă, fără obraz, fără remușcări, de niște oameni care te aplaudă de frică sau de foame.

Și, în acest context, e inutil dar necesar să întrebi: unde sunt autoritățile? Unde e Avocatul Poporului, unde sunt instituțiile care îi apără pe cei vulnerabili și abuzați?

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.