(P)o stare de spirit

– niște gânduri lăsate pe Facebook:

2018 ar fi putut fi încă un an prost. Aia e, ai fi zis. Încă unul dintr-un buchet destul de consistent de buruieni, care buruieni ne-au mai stat în nas și-n gât. Ne-a mai mirosit a indolență și dispreț…
Dar nu-i așa! Chiar nu! N-am avut noroc! 2018 e un an ireal de prost, incredibil de murdar și de pestinențial. Pute a japcă, a ură și minciună. Plus prostie. Crasă, nemascată! Și, ocazional, la zile mari, a revoltă astâmpărată cu gaze lacrimogene!
Damful lui 2018 e cam de prin august insuportabil! Tămâie și ipocrizie bisericească nu aveam. Acum le-avem! Peste ele punem și-un strop de naționalism de birt, și ceva arome de extremă dreapta.
Deci nu doar că nu inaugurăm trenuri de mare viteză, în an centenar, cum zice doamna premier cu emfază, între regiunile istorice, ci facem aerul irespirabil. Ne bășim, cum se zice chiar și la oraș. Chiar asta facem zilele astea! Organizat.
Parte dintre cei apți de muncă s-au sufocat din timp și din mai puțin de-atât. Urmează și alții, dar fereastra către vest, vor urla unii, trebuie să stea închisă căci ne trage curentul.
Să ne lase Europa în zeama noastră, să nu ne “deie” nouă lecții! Să ne fure ai noștri! GATA!
Săraci, cu sănătatea varză, cu odraslele educate sub doamne de la partid, cu morți culeși de pe șosele înguste și prost construite, cu tichete și paranghelii de la stat, Ion și Gheorghe se vor asigura, după dezbaterea de seară de la tv, că niciunul dintre ei nu-i mai homosexual decât celălalt. Și vor da pe gât o dușcă și vor adormi cu sentimentul că România e o țară superbă și ei, patrioții, chiar o apără de “ghei” și străini.

Leave a Comment