S-au dus dracu’ protestele?

  • În ultimi 4-5 ani au fost numeroase ieșiri în stradă. Niciuna dintre ele nu s-a încheiat atât de violent ca cea din 10 August 2018. Îmi permit să mă întreb și să vă întreb și pe voi care sunt și care vor fi urmările?

Pe 10 August autoritățile, zic ele, s-au apărat de un dușman. Știți și voi felul în care au făcut-o. S-au apărat însă de un dușman greu de creionat, de unul pe care chiar acuzatorii refuză să-l dovedească și să-l arate în clar națiunii. Cine-s cei care au vrut să răstoarne guvernul, când și cum vor fi pedepsiți?

Să fi avut partidul lui Carmen Dan, pe 10 August și alte intenții?

Să zicem că fix înainte de a ieși din casă, pentru a pleca la următorul protest, îți trec prin minte imaginile cu oameni loviți de jandarmi, deși aveau mâinile ridcate. Sau se gândesc la ele cei apropiați. Vor acționa imaginile violente din 10 August precum un factor inhibator?

Dacă nu-ți plătești taxele există consecințe. Pentru tine ca cetățean există legi, reguli, proceduri… Dar dacă, într-o zi de vară, să zicem 10 August, fix statul, reprezentat de una dintre instituțiile lui, te agresează. Sub pretextul unei riposte justificate îți dă cu gaz, cu scutul, cu tunul de apă, cu pulanul. Care va fi în viitor evoluția relației tale cu-acest stat? Întâi îi ceri explicații, apoi faci apel la legi, reguli, proceduri. De pe 10 August și până astăzi toate cele enumerate… legi, reguli, proceduri, n-au mișcat un om. Cei din stradă au rămas cu lacrimile & vânătăile, iar ceilalți cu funcțiile. Nicio demisie, nicio remușcare! Și știind și-aceste lucruri, tu, la o adică, ar trebui să ieși din casă pentru următorul protest. Mai poți?

10 August nerezolvat și lipsit de consecințe ar putea să atârne greu. Ar putea, cum zic comentatorii, să toarne plumb în ghetele de mers cu pancarta în mână. Senzația că ești mic, inutil, apt de corecție fizică, ușor de învins și de trimis acasă e convenabilă politicienilor și e cea mai dădătoare de fiori reci.

Mă sperie și mă pune serios pe gânduri ideea că au lăsat urme fix în mentalul acelei comunității care a început să ridice frunte și vocea. Cred în exercițiul democratic de a protesta, de a spune nu sau ajunge. Alții însă au tot interesul de a inocula frică și de a strecura îndoiala. Or fi reușit?

 

 

 

Leave a Comment