Pentru România

Mi se pare extrem de deranjant să-i tot aud pe diverși bandiți că se simt nedreptățiți, persecutați și chiar neînțeleși în diverse situații, deși, spun ei, “au făcut ceva pentru România.” Și apelul acesta la clemență și/sau tratament preferențial vine, cel mai des, de la persoane care deținând funcții publice asta ar fi trebuit să facă: ceva pentru România.

Să le urmăriți ieșirile în presă. Sunt foarte irascibili că nu le este recunoscută această ipostază cu totul și cu totul excepțională. Eu am dres și-am făcut, deci nu meritam acum să…. Serios??? Ai făcut (dacă ai făcut, pentru că și asta e discutabil) pentru că normalitate înseamnă să faci.

Românii de rând, polițiștii, judecătorii, Papa de la Roma trebuie în vreun fel să fie recunoscători că ăla de s-a ocupat de transporturi, sănătate sau turism a fost onest și/competent? Păi nu asta e premisa de la care plecăm atunci când pretindeți să vă instalați în anumite scaune?

Sincer, mă deprimă lejeritatea cu care acceptăm un astfel de discurs, prin care ni se sugerează că ăia care și-au făcut treaba pentru care au fost aleși se simt puțin deasupra legii și că pentru ei niște mici sau mari derapaje ar putea fi ignorate pentru că ei “au făcut ceva pentru România.”

Dacă faci ceva pentru România, cu o mână, și cu cealaltă furi de la ea, cum se cheamă asta? Politică dâmbovițeană? Sorry, voi chiar dacă vă considerați eroi, pentru câțiva, încă lucizi, sunteți tot niște bandiți. Șmecheri, periculoși și păguboși. Da, pentru România!

Leave a Comment