Înainte de a da cu huuuuă!

sau Despre familie

Mulți zic despre noi că suntem comozi, uneori prea sensibili și excesiv de ocrotitori. Niște părinți care nu mai fac lucrurile ca “pe vremea mea” sau a altuia. Să zicem că-i așa, că e ceva adevăr în povestea asta…

Suntem altfel, dar asta nu înseamnă neapărat că schimbarea s-a făcut în mai rău. Ba aș zice că suntem generația care a tânjit după bine și caută să facă tot posibilul pentru a impune această stare, acest climat măcar la nivel micro. D-aia mulți au plecat, de exemplu, în străinătate cu tot cu familie. Pentru a accelera și-a face ireversibil acest proces de a asigura familiei un altfel de trai.

Sigur că pe vremea unora nu era internet, nu era nici măcar căldură și uneori lipsea, din varii motive, chiar preocuparea despre starea emoțională a odraslelor. Erau alte vremuri și basta!

În dimineața aceasta am intrat într-o dezbatere la radio. Pe scurt, am explicat de ce am decis să-mi iau eu liber de la job pentru a sta cu copilul, deși, în zilele astea cu ninsori abundente, cu școli și grădinițe închise, administrația oferea un soi de asistență. Am zis că n-am avut încredere. Și ca să fiu sincer până la capăt, nici n-am luat în calcul această variantă.

Daaaar! Nu fac parte dintre cei care inpută altora că le-a devenit brusc propriul copil o povară. Din contră! Cred că principiul “better safe than sorrry” e o alegere corectă. Cred că se pot găsi suficiente argumente pentru cele 3-5 zile de școli/inchise, în București sau în altă parte. E posibil să se fi evitat accidente, răceli severe…și n-ar fi exclus ca această forță majoră să-i fi prilejuit copilului șansa de a petrece ceva timp cu părinții. De când jobul, sau orice altă activitate, ar fi o prioritate în fața lui?

Instituțiile de mai sus sunt unități de învățământ, nu adăpost pentru când suntem noi cu treburi. Sigur că a fost sau încă este greu și foarte foarte din scurt am avut de rezolvat o problemă. Dar asta fac oamenii mari și părinții responsabili. Rezolvă probleme. Cei care nu le rezolvă trimit copiii la școală și grădiniță și când aceștia sunt bolnavi. Pentru că nu au avut cu cine să-i lase. Asta este explicația lor. Nu-i judec cu maximum de severitate, dar nici nu sunt de-acord cu astfel de rezolvări.

În concluzie, oamenii mari rezolvă lucrurile. Adică tot noi putem pretinde și propune un plan, o lege, o regulă pentru zilele de iarnă severă sau orice altă eveniment de forță majoră. Comunitatea poate pune presiune pe administrație să ofere și servicii alternative (în timp să ne și convingă că ele sunt sigure și de calitate), dar poate pretinde și angajatorilor să fie indulgenți și ocrotitori cu familiile angajaților.

Parcă așa suna și textul ăla de la starea civilă, la care nimeni nu-i atent…familia e ocrotită de lege.

Leave a Comment