Nu-mi iese din cap secvența, care a circulat pe net, cu taximetristul care nu era dispus să dea drumul la aparat pentru că…Revelion. Dorea și el bănuțu’ gros, cum se zice în branșă, într-o lume care oricum n-are alt preset decât Cașcaval maxim. Taximetristul va fi furat apoi la cântarul din piață, prădat la medicul de la stat, umilit la pompă și înjurat – interior și exterior – de cei cu care interacționează. Asta e lumea lui, ăsta e circuitul din care e imposibil să te extragi.
Gherțoiesmul a devenit un fel de religie neoficială adoptată de mulți dintre compatrioți. Sunt gherțoi deci mă zbat să exist. Principiul lui Decartez! 🙂 Filosofie de viață românească! Nu-mi spune că nu o recunoști!
Ne ciupim și ne cârpim cu o așa mare viteză că nu ne mai putem impiedica de demnitate, decență sau respect. Dă-te dracu, bă, merg pe banda rezervată tramvaiului! Huuuă, bă! Ai venit la medic să te faci bine? Atunci o să-ți fut viața și banii! Iar voi ăștia de strigați pentru Justiție, ce vreți? Să vă luăm în seamă? Să ținem cont de voi? Să…Cine, mă? Tocmai noi să nu mai fim gherțoi? Păi fix asta e problema…că politicienii autohtoni nu reprezintă doar niște oameni, ci un mod de viață în care ne-am complăcut. Noi am instaurat gheorțoismul de stat și foarte bine organizat, noi ar trebui să-l abandonăm.
Nu cred insă că vrem. Întreabă-l pe acel taximetrist. I-ar plăcea, la o adică, vremuri noi, dar el să rămână așa, pe cât posibil, tot gherțoi.
Leave a Comment