Miracolul nu se întâmplă mâine

Și nici nu prea se întâmplă miracole!

Dar noi nu știm sau nu vrem, cu încăpâțânare, să știm asta. Și ne băgăm la somn cu sentimentul total nejustificat că fix de mâine dimineața ceva-ceva o să se schimbe în bine. Nu oameni, buni! Lucrurile bune, în general, apar atunci când sunt programate și pregătite cu multă vreme înainte.

Nu putem avea trai mai bun, șosele, spitale, politicieni sau fotbaliști care să joace la mondiale de mâine. Putem pupa chiar și icoane. N-o să ne iasă. Chiar dacă jucăm cu Liviu, Klaus, Ponta sau cu Contra. Cine promite că binele se poate fabrica peste noapte minte. Minte!

Eu unul am înțeles, relativ recent, că multe dintre problemele românului de azi au fost depășite cu cap, calculat și treptat de multe alte țări & orașe europene. Cheia succesului stă însă în planificare, d-aia migăloasă, pe 5-10 sau 20 de ani. S-o luăm așa, superficial, ca-n Cișmigiu: Finlada are învățământ model, britanicii au scăpat de huligani, spaniolii și-au făcut infrastructură, islandezii și-au făcut super-echipă de fotbal. Cum dracu? Păi…și-au propus. Și s-au apucat de treabă.

Dacă nu vă place cum stă treaba pe la noi e bine deci să știți că nimeni nici măcar nu și-a propus, de fapt, să vă schimbe vouă viața în bine. (Nici voi nu v-ați propus, decât dacă ați plecat din țară!) Nici ieri, nici acum un an, nici acum 5 sau 10. Planul acesta pur și simplu n-a existat. Nimeni nu a vrut, de exemplu, cu-adevărat să avem spitale curate! Am stat toți prea atenți la propriile buzunare și n-am avut vreme să privim la chestiile abstracte din viitor. Greșeală pe care o repetăm și-o tot repetăm. Iar eu insist, miracolul nu se întâplă niciodată mâine.

Să ne oprim un pic la un capitol mai ușor de înțeles: sportul. La campionii olimpici ai Chinei se lucra cu vreo 8 ani înainte de Olimpiada de la Beijing, din 2008. Belu lucra și el la medalii cu ceva ani înaintea competițiilor de gimnastică. Simona Halep (atât de mediatizată, nu, în ultimii ani?!) abia recent s-a instalat în fruntea clasamentului WTA. Reușita cere deci răbdare și o minimă strategie.

Noi suntem altfel insă. Vrem de mâine să batem Olanda la fotbal și să ne lăfăim într-un un coș de cumpărături mai plin. Nu servim planuri sau strategie. Nu ne sensibilizează pe noi imaginea unei Românii de peste 10-20 de ani. Vrem, de fapt, dacă s-ar putea, să fie bine de ieri.

Obiective să-și propună ceilalți. Noi o să trăim și-o să sperăm așa, mioritic și haotic. Poate i s-o face cuiva milă. Poate chiar lui Dumnezeu, că așa e el, are grijă de sărmani.

Leave a Comment