Maci. Și semințe.
Eram la volan zilele astea și, văzând câmpurile patriei cum se cer pe rețelele sociale, cu pâlcuri de maci, m-a luat grav cu poezie și melancolie la cap. Și-mi ziceam că ăsta e farmecul unui lucru bun, al unui lucru frumos: reușește să facă din orice tarla părăsită o zonă aparent frecventabilă. Macii sunt adesea răzleți și fragili. La fel e și binele care se întâmplă pe lângă noi. D-aia tresărim când apare. D-aia ne plac oamenii buni, care izbutesc într-un domeniu sau altul. Pentru că ne oferă nouă confortul de a crede că poza e totuși frumoasă. Macii ne abat deci atenția de … Citește mai departe >>>