Ne merge rău, dar ne e tuturor mai bine așa!

Zicea lumea, cu răutate, că după NATO și UE n-am mai reușit să ne fixăm ca țară un obiectiv. Eu cred că abia acum ni se conturează o idee clară și-un plan comun: cum ne fofilăm?! Cum îi facem? În 2017 încă am sentimentul că România a intrat la spectacol fără să dea bani pe bilet și-având chestii pitite sub haină! Și pare mulțumită de întâmplare! Ba chiar și huiduie proasta organizare! Hai să-i lăsăm dracului pe toți cu regulile lor stupide! Bagă, băăăăăă, manele!
 
Vrem ca la ei, dar ca noi. O Românie modernă făurită de mâinile unei familii tradiționale! Autostrăzi? Bine. Dar și căruțe. Administrator de oraș vizionar? Da, dar cu basma. Justiție oarbă? Da, dar mai cu blândețe față de politicieni și nuțicile lor. Fair-play? Da, dar să-i mai și înjurăm…
 
Deja nu mai avem o problemă cu sutele de lucruri care ne plasează în afara țărilor prospere și civilizate. Acum ne consumăm toată energia ca nu cumva să ajungem, din greșeală acolo. Pentru că acolo e stres și presiune. Ce zici că faci mâine, trebuie să faci mâine și să pleci capul de rușine dacă o dai de gard. Și vreau să admitem că în doze diferite, toți ne fofilăm! Că ne e tuturor mai comodă o Românie așa mai puțin exigentă. Nici măcar întâiul nostru neamț nu rulează fin ca un Mercedes. E lent, dar satisfăcător precum un Logan. Ce? Mașina ieftină nu e mașină?
 
Deci ăștia suntem. Vrem să alimentăm cu fonduri europene, dar să conducem cum vrem noi. Și, culmea tupeului, nici să nu mârâie nimeni când tragem cu furtunul niște carburant. Eu, personal, sunt curios cât timp o să ne meargă așa!?

Leave a Comment