La colț:
– Și o plăsuță…
Doamna se îndreaptă către un sertar și-mă întreabă fix în timp ce-mi întinde plasa:
– Ce zi e azi? Nu e luni, nu? Că lunea nu prea merg cardurile
***
La magazinul de jucării:
– Bună ziua, caut o broască…E una care vorbește.
– Nu vă recomand.
– … o aveți?
– Da. Dar vorbește bulgară.
– Păcat! Acum văd că sunt și mai ieftine decât cățeii care știu română!
***
La alt magazin, din alt colț
Parchez. Lângă mine mașina pe care scrie Poliția Locală e parcată și ea. În diagonală, ocupând două locuri. De ce să mă iau de ei? Oricum pleacă și sunt și cu copilul. Nu mă iau de ei. Mă uit doar ciudat fix cât să-mi transmită și ei din priviri că-i doare în pix. Ies din magazin, așez copilul pe scaun și fix în secunda următoare un Logan îmi blochează ieșirea cu spatele. Arunc o privire și văd că lângă mine sunt vreo 3-4 locuri de parcare libere. O să vadă și domnu’…Loganul se mișcă lent, dar se mișcă. Speranța moare brusc. Mașina se oprește în ciuda examenului de permis, cu stopul de frână luminând amenințător spatele bolidului meu cu milioane de ponei putere. Apăs pe goarnă delicat ca o balerină. Loganul pare că a înțeles mesajul și se pune în mișcare. Doi milimetri. Pot să ies, dar o să fie cu emoții și cu o coloană infectă pe străduța cea îngustă. Fac 3-4-5 manevere înainte-înapoi și izbutesc și mă demarc elegant ca un atacant. Ceva iese prost și pierd controlul! Controlul dăcât al nervilor de data asta. Clocotesc, țip și îi arăt șoferului ca un antrenor coleric faultul: sunt 3 locuri libere!!! 3 locuri! De la nervi și vocea se-ascute. Eat this, Ouatu! Ne intersectăm privirile. Eu, un agitat mic și schimonosit. El? Un bătrân. Indolent și fără prea mare putere de a înțelege că a reușit să aprindă iadul cu 2 mm de bară spate. În plus, eu rămân dator și cu niște explicații. Tati, vulcanul a erupt pentru că nenea n-a parcat cum trebuie…
sursa imagine: openrevista.com
Leave a Comment