Eu privesc cu simpatie protestele. Și când zic că le privesc îmi și asum această ipostază de privitor. N-am fost la acestea de duminică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încerc să înțeleg ce-am văzut…de la distanță.
Am văzut spre exemplu, lângă oamenii din stradă, un președinte în geacă roșie intrând în arenă asemenea unui pugilist. Iohannis a venit la proteste, să zicem, ca cetățean, executând o piruetă civică, dar mai ales ca jucător de…politică. Calculul e simplu, în caz de suspendare și președintele are nevoie de public, de susținători. Eu vă validez pe voi, voi mă validați pe mine. Când președintele e cu boborul, lumea se emoționează, că așa este el, un popor mai emotiv. Și ovațiile trebuie întreținute până la potențialul eveniment numit referendum.
Oare Dragnea îi vede pe tineri din stradă capabili de lovitură de stat? Nici vorbă. E tot politică și poziționarea lui. Una extrem și riscant de pesedistă. Protestele au fost comparate cu o mineriadă, una ce l-ar fi avut pe Iohannis în frunte. Toți fiind complicii la o epopeică lovitră de stat. Really? Iohannis? Anyway, să-ți miroasă trecutul și mobilierul de partid a FSN și să pui cuvîntul mineriadă pe rețelele sociale, asta înseamnă să…să o dai de gard, de dragul like-urilor simpatizanților. Paranteză, la o extremă mai acută decât tactica extrem de pesedistă a lui Dragnea a fost joaca online a lui Ponta. Acesta din urmă l-a făcut pe Iohannis piroman. Și-a apoi a turnat gaz peste foc încercând să forțeze o legătură între nefericitul incediu de la Bamboo și mișcările de protest recent întâmplate.
Ziariștii? Și de-această dată puțin spre deloc preocupați de trebușoara aceea numită imparțialitate. Știu caseta unora: pe timp de ciumă roșie ne ia dracu’ dacă nu ținem cu celelalte culori. Doar că și la alte culori sunt viruși periculoși. Pe scurt, în mod paradoxal și contrar definiției jobului lor, și ei, ziariști, și-au ales tabere. Unii cred că binele e la Iohannis, iar alții apără, cu prețul unor gesturi absurde, excesele PSD-ului. Situația capătă accente dramatice în online. Acolo se dau lupte grele între oameni ce mâine vor fi vecini de metrou sau batjocură pe DN1. Se aruncă fără jenă cu invective și se trece rapid de la apostrofări la amenințări. Nu există câștigători.
Urmează săptămâna aceasta mutarea lui Dragnea, iar nucleul dur și cei mai efervescenți aplaudaci îi vor cere mai mult decât o postare pe Facebook. Va accepta el oare că a câștiat alegerile și nu o țară? Sau îl va face pe Iohannis un nesperat erou al anticorupției?
Leave a Comment