Azi a fost rândul lui Sorin Oprescu sa primească brățări. Și-a venit Revelionul. Oamenii, i-au urat, așa cum se cuvine mulți ani. Și-o merită aș zice, căci și el a mizat prea mult pe cartea bășcăliei. Caterincă și spectacol televizat. Dincolo de astea apare însă riscul de a ne pricopsi cu încă un pușcăriaș. Încă unul din rândul lor. Și noi chiar avem destui! Elita politică autohtonă se confundă de ceva vreme cu o familie de jigodii, cu apucături de cea mai joasă speță. Dar lor DE CINE să le fie rușine, înainte de a le fi chiar teamă?
Am pus întrebarea de mai sus pentru că impresia mea e că societatea n-a reușit să țină pasul cu ritmul galopant al DNA. Adică opinia publică nu reușește să fie la fel de lucidă și de severă pentru a-i condamna la izolare pe cei certați cu legea. D-aia pare că ajunsul la bulău, la pârnaie, la răcoare nici nu e mare scofală. La ieșire, persoanele cu ceva ani de beci sunt la fel de frecventabile și la fel de vocale, în spațiul public, cum erau și când mimau onestitatea. Nu doar că nu-i blamăm pe cei dovediți a fi infractori, ba chiar le transmitem și-un soi de admirație. Lucru total nefiresc, bolnav chiar. Nu înteleg de unde vine apetitul nostru de a mai sufla în curul celor pe care i-am prins cu mâna în diverse buzunare.
***
Am revoluționat programa și am implementat zeci de reforme în educație ratând totuși cu brio ce era mai important: introducerea rușinii in meniul de bază, acolo poate, lângă corn și lapte. De o injecție cu rușine, de predarea binelui și a cazierului curat au nevoie nu doar cei ce o comit, cât și cei care nu se distanțează de aceștia. Cei prinși că au încălcat legea și au atentat la valorile comune ar trebui să intre în pământ (o figură de stil, atât!), iar procesul ar trebui impulsionat de o presiunea publică, de dorința comunității de a spune pas cancerului. Cu toate astea noi procedăm altfel. De ce l-ai mai pune pe hoț paznic? De ce l-ai alege chiar tu paznic? De ce ar mai avea el curajul să pretindă una sau alta? Iar acest tip de raportare la hoți și hoție nu poate fi inoculat unei generații decât prin educație.
Constant ni se servesc false modele, care au pe lângă anii de școală și ceva experiență la răcoare. Pare o rubrică obligatorie in CV-ul mioritic al omului de succes. Cine n-a fost la pârnaie până acum a trăit degeaba și riscă să rămână anonim. Cine a luat șpagi și-a făcut pușcărie defilează și sădește în noi o diabolică admirație.
Condamnatul tău preferat care este?
Leave a Comment