Razboiul nostru civil

A fost pierdut. Astazi suntem prizonieri. Prizonierii unor infractori.

Cum n-am plecat inca toti din tara, cei ce-am ramas ne-am antrenat intr-o lupta surda cu un stat condus de impostori. Cei ce trebuiau sa ne reprezinte, sa nu ne ferim de cuvinte, au furat ca-n codru si-au actionat precum ocupantii, in defavoarea celor multi si naivi. Tara asta n-a fost condusa ci invinsa! Da, pare usor cam antenist discursul, dar n-ai cum sa nu te intrebi ce s-ar fi putut intampla daca nu erau atatia si-atatia hoti de buzunare, pusi sa ne-administreze. Sa luam doar ultimii 10 ani. Daca cei pe care ii vedem cu bratari la maini nu ne luau la baioneta fiecare banut, ar mai fi pierdut, de exemplu, bugetarii cei 25%, ar mai fi fost criza?

Ziceam ca a fost razboi. A fost! Doar o tara aflata in conflict nu prospera. Si nu e unul armat, dar e la fel de grav. Este in mod clar un conflict pe bani. Noi am vrea ca resursele sa se regaseasca in infrastructura si servicii de calitate, iar statul are grija doar de o casta si ne prosteste constant, mizand si pe pasivitatea cetatenilor transformati in inamici. Sistemul politic, dar si cel administrativ are clar nevoie de un restart. Nu se poate fara contract si fara penalitati pentru cei ce se abat de la el. Nu se poate, spre exemplu, sa nu ridici nimic. Nu se poate sa n-ai alta tinta decat averea personala, pe carca celor multi. Cred ca asa nu se mai poate!

Recent, am vazut o stire la tv cu un cetatean care se lupta cu statul. El propunea sa nu plateasca amenda in bani, ci in ore de munca pentru comunitate. Argumentul era ca banii nu ajung unde trebuie. De fapt, aici e toata cheia relatiei cetatean-stat din ultimii 20 de ani. Ce s-a intamplat cu banii?

DNA-ul ne ofera de ceva vreme niste exemple. Poftim indrazneala, il contrazic acum pe Hurezeanu. DNA-ul nu frange acum aripile unor elite, ci unora care ne-ar fi furat, daca n-ar fi purtat costum si girofar, banii din buzunar in autobuz. Hotii, indiferent de scoala si pozitie sociala, trebuie sa ajunga la puscarie! Nu pot sa cred ca mai exista oameni care cred si altfel! Fac o paranteza, parte din cei care conduc statul ajung sa si jure pe Biblie, dand relatiei cu cetateanul de rand o dimensiune sacra. Felul in care arata astazi tara e fix dovada de care aveam nevoie pentru a intelege ca acest legamant n-a existat in fond niciodata.

Sunt de-acord cu Moise Guran ca tot ce s-a furat, intr-un univers paralel, ar fi fost de folos pentru scoli, spitale, drumuri si pentru traiul celor multi. Dar, dupa comunism, tara n-a intrat in reconstructie, ci intr-un razboi. Statul roman vs alegatori. Cetatean roman inseamna acum martir. Asa s-a nascut naiva nazuinta de a ne lua tara inapoi.

Singuri, sau si mai grav, in grup organizat, politicieni si oameni din administratie au neglijat constant cetateanul si au luptat chiar contra lui. Si l-au neglijat pana l-au condamnat la deruta totala. Cei care ar fi trebuit sa asigure ordinea si prosperitatea au fost cei mai mari golani, iar noi ceilati suntem, din nefericire, prizonierii lor.

Razboiul nostru civil a fost pierdut. Astazi suntem prizonieri. Prizonierii unor infractori. Poate intr-o zi o sa ne revenim.

Ce-s vorbele de mai sus? Lucruri banale, populisme ieftine si generalizari…Sau poate chiar am dreptate si-atunci textul e corespondenta de razboi.

Un soldat.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.