- La intreg si-n viu niciun partid din Romania nu s-a defesenizat. Niciunul! Nici nu si-a propus vreunul asta! Trist, dar adevarat. E motivul pentru care, dupa mandatele lui Traian Basescu, nu mai ma dau cu entuziasm pe cap. Sunt prudent, sceptic si inca mult prea dezamagit. Voi vota uninominal si-mi voi pastra o anumita pozitionare politica, dar nu voi mai avea niciodata asteptarile pe care le-am avut la momentul in care oferta a fost ambalata in dreptate si adevar. „La vremuri noi, tot noi” s-a trasformat intr-un grav atentat la adresa democratiei. Faptul ca poti alege intre doua sau mai multe proiecte politice a fost si ramane o iluzie. De fapt, poti alege dintr-o mana de oameni, care, la o adica, se pot jura pe muma ca sunt de dreapta sau de stanga, in functie de cui ii vine randul la putere. Exemplele le stim, nu ne consumam timpul (ci viata!) cu ele.
- Aberatia suprema e ca televiziunile nu se lupta pentru rating, ci pentru votanti. La momentul anului 2004, ca om de presa, rezultatul alegerilor imi parea o victorie indreptata impotriva celor care doreau sa calareasca si-a patra putere-n stat. Astazi eu vad o prea mare parte de presa mai nenorocita decat atunci si ea, presa, nu mai are nicio jena in a fi subordonata politic. Televiziunile mari, de stiri, din Bucuresti, pe care in tinerete le admiram si mi le proiectam pe post de reper intr-ale profesionalismului sunt organe de partid de judet, ba chiar au lautari-moderatori care canta, la cerere, „pesa” preferata a patronilor. Razboiul cu mogulii ori n-a fost autentic ori nu l-a dus niciodata nimeni pana la capat. Ipocrizie si galagie multa. In timpul asta fiecare lider de partid si de tara s-a visat pe el mogul si influent finantator la un Antena 3 numa’ pentru el si-ai lui.
- Votul e pentru cine da! Democratia – faza pe comuna e un excelent exercitiu de pastrare a traditiilor din Evul Mediu. Pentru nepermis de multi dintre semenii nostri alegerile sunt un fel de revelion in care, bei nu bei, iei prima, adica un bonus firesc acordat de la stapanire. De alegeri, boierii arata indurare si mila. Ce e ciudat e ca mita electorala e un soi de aurolac ce te-ajuta sa uiti de toate celelalte nevoi personale pe care le-ai avea in mod obisnuit in viata de zi cu zi. Iei putin si zbafff! amnezie totala. Nu e un secret banuiesc, in Romania cea intinsa in jurul Bucurestiului, se traieste prost si-n mizerie. Salarii derizorii, case urate, acareturi, oameni saraci, fara scoala, fara orizont. (Cu toate astea, de 25 de ani, adevaratul ajutor social il iau politicienii. Pe bune!) Fix materialul cu care vrei din cand in cand sa te distrezi de-a democratia. Unii primesc votul, ceilalti iau plasa. Echitabil! Punga aia blestemata, cu ulei si zahar, e fix aurolacul de care va ziceam…si pe care unii abia il asteapta.
- Un presedinte, oricare ar fi el, ar fi putut, din 90 si pana astazi sa schimbe ceva din cele prezentate mai sus?
Leave a Comment