ShareTheSofa – experienta jurnalistica

Eu sunt prietenul retelelor sociale. Le vad ca pe un teren fertil in care poti cultiva idei si intamplari, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa imparti roadele cu cei cu care esti conectat. Altfel spus, retelele astea – Facebook, Twitter, Pinterest –  sunt precum niste seturi de cuburi de plastic, cu infinite posibilitati de a le aranja. Depinde doar de tine daca ai chef sau interes in a te juca.

Cei de la Heineken au avut si interesul si cheful de a se juca. Fiind sponsori ai competitiei Uefa Champions League era normal ca brandul sa-si doreasca sa se-apropie de comunitatea impatimitilor de sportul rege. S-au pus deci pe aranjat cuburile si pe cultivat pe Facebook si Twitter urmatoarea idee: ShareTheSofa. Adica: tu urmaresti activitatea brandului in social media, brandul iti ofera posibilitatea sa interactionezi, cu superstaruri ale fotbalului mondial, pe-o canapea virtuala. Cu alte cuvinte, daca ai curiozitati despre artistii din iarba (viata personala, planuri, transferuri, viziune tactica si chiar intamplari picante din afara terenului) n-ai decat sa te-asezi cu ei pe canapea si sa-i iei la intrebari. Se da astfel liber la un soi de interviu care nu tine cont de distanta sau granite. Oferta a fost mai mult decat generoasa pentru microbisti: pe canapea au venit Gullit, Crespo, Morientes, Kluivert, Hierro, van Nisterlooy…
Si astazi e finala si o sa vedeti ca oferta e dubla 🙂

In povestea asta eu am fost fascinat de doua aspecte: Intai m-a impresionat naturaletea si disponibilitatea fotbalistilor de a intra intr-o hora globala a interactiunii. Asta a dus imediat la crearea unui fenomen in serile cu ShareTheSofa. Reviste si site-uri de sport, jurnalisti din intreaga lume au valorificat jocul de-a ShareTheSofa pentru a smulge o declaratie, o impresie de la cei de pe canapea. Comentariile erau la cald, dar intr-o antmosfera degajata, incarcate de umor si usor subiectivism si se puteau transforma oricand in subiecte de presa. Apoi mi-a placut sincer posibilitatea de a-mi personaliza interviul. Adica microbistul din mine l-a eliminat din schema pe jurnalist/intermediar si s-a bucurat de accesul direct la interlocutor. Doreai sa-ti satisfaci o curiozitate in legatura cu felul in care vede jocul un atacant precum Crespo, n-aveai decat. Practicai, fara sa vrei cred, ceea ce unii numesc acum jurnalism cetatenesc, pe persoana fizica.

 

L-am intrebat, de exemplu, pe Kluivert, cum de Olanda, care produce intr-un ritm super-intens super-starui nu reuseste sa aiba un campionat puternic, astfel incat echipele de-acolo sa conteze in Champions League. Mi-a zis, atat cat s-a putut in limita caracterelor impuse de Twitter ca fotbalistii se duc acolo unde sunt banii. Prin urmare, in Olanda, desi jucatorii pleaca pe bani suficient de multi, nu-s bani intr-atat incat sa ai un campionat competitiv. Ceea ce e un pic ciudat

Uite aici un alt exemplu de dialog, in timp ce vizionam un meci din UCL, alaturi de Fernando Hierro:

 

V-am zis povestile de mai sus ca sa-mi intelegeti bucuria si interesul cu care m-am implicat in campania ShareTheSofa. N-am pus la bataie cartea de vizita a unui blogger cu mii de cititori, ci mai degraba imaginea unui om care valorifica tool-urile astea moderene – Facebook, Twitter – pentru a interactiona. Fiind si microbist n-aveam cum deci sa ratez sansa unor mini-interviuri, la bere, in fata micului ecran. Si pentru ca spot-ul Heineken subliniaza ca nu conteaza unde vezi meciul, ci conteaza cu cine, mi-am zis sa va pomenesc si voua, celor ce imi sunteti prieteni de retea sau blog, din cand in cand, de-aceasta experienta.

Later Edit: astazi este finala, anunt alaturi de cine vedem meciul Real Madrid – Atletico Madrid:

sharethesofa final

Frumos, nu? Ne vorbim diseara pe Twitter. Si ca sa ne gasim usor pe canapeau virtuala Heineken, folositi cu incredere #ShareTheSofa. 

 

Later edit: Au trecut zile bune de la finala UCL. Ne hranim dorinta de a ne sustine campionii cu meciurile de tenis ale Simonei Halep. Aseara am stat pana la 1 noaptea sa retraiesc seara nebuna a meciului de la Cardiff, cu Tara Galilor. Urma sa mergem cu nationala la Campionatul mondial din ’94. Pana la imaginile cu trupa condusa de Hagi se consumase amicalul cu Algeria, partida pierduta de Romania cu 1 la 2. Suntem condamnati sa ne conjugam bucuria la trecut? Halep ne-ar contrazice. Exista prezent. Dar e insuficient! De care parte a timpului ne-agatam?

Privind retrospectiv, clar trecutul a fost mai generos cu microbistii si cu iubitorii de sport de la noi din tara. Mondial in Mexic scurs melodios ca o romanta si unul in America desfasurat dupa un scenariu de blockbuster de actiune. Finala de Cupa a Campionilor castigata in ’86  cu tensiunea penalty-urilor si inca una pierduta categoric in fata starurilor lui AC Milan. Emotiile trecutului sunt intr-atat de puternice incat vibreaza si astazi…

Am decis sa revin cu cateva randuri la aceasta postare pentru a-mi justifica extazul din postarile de la evenimentul #ShareTheSofa din seara finalei. Am facut – atunci – si v-am adus aici pe blog – acum – poze cu Gullit si Dan Petrescu si astfel am modificat inca o data volumul vibratiilor trecutului. Senzatia unei intalniri cu asemenea staruri e unica. Ei sunt eroii nostri din iarba. Pe ei i-am vazut in seara meciului dintre Real si Atletico teleportati la bere, pe canapea, parte din gasca noastra a jurnalistilor, bloggerilor si suporterilor.  Iar ultumirile merg catre Heineken. It was a night to remember!!!

Priviti inca o data alaturi de cine am vazut meciul si ziceti si voi: e ca va bucurati pentru mine?

IMG_1740 IMG_1922 gullit si dan

 

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.