Confirmari si urari

Sa ma credeti pe cuvant…Mamele n-au nevoie de sms-uri. Ci de glasuri si de priviri. Nu exista soft care sa comprime sentimente in 160 de caractere! Nu mai copiati ghidusii zgomotoase si nici nu mai traiti rimele altora! Nu e deloc eficient si, pe-alocuri, e usor ofensator pentru conditia umana.

Emotiile nu se transmit in retea! Tocmai eu spun asta? Reclamele ne vand ipostaza asta de „prezenta online”, iar noi suntem cool, slabi, comozi, debusolati, nesiguri. Viteza in care traim naste incertitudini sau ne departeaza de lucrurile autentice, pentru care merita sa traim. Cei ce ne sunt dragi ar trebui zilnic sa poarte tricouri pe care sa scrie mare CERTITUDINE. Ei ne asteapta, ei ne salveaza si ne ocrotesc si ne pretind in schimb… timp. Timp pe care il impartim cu generozitate mai mare cu Facebook, Twitter sau Instagram. Am observat, de exemplu, ca parintii, atat de stangaci in online, ne cauta si-acolo si isi cer dreptul de a le acorda timp.  Pai, nu-l merita?

***

In ultimii ani am avut in preajma oameni inteligenti, „cu scoale multe” si am remarcat si la televizor fel de fel de naufragiati dincolo de baliza unor certitudini. Stiti ce drama traiesc? Isi consuma viata la persoana I si si-o conjuga la verbul a avea. Se vad pe ei chiar si-n spatele unei oglinzi. Isi pierd prietenii, colegii, apropiatii, viata si vor manca suficienta pe paine, cu succes personal. Ei nu traiesc, ci se traiesc! Sunt importanti, isi inventeaza lumea in care traiesc si princpii pe care le pun pe taraba in asteptarea pretului corect. Ii cunoasteti?

Zilele trecute am vazut si revesul medaliei. Am ajuns intr-un sat, nu foarte departe de Bucuresti, si sub casa unor oameni saraci am gasit un pamant crapat, ce urla parca zgarcenia destinului. Intr-o coliba isi consumau existenta ceva mai mult de 10 persoane. Cliseu, nu? Poza clasica…Romania rurala. Acele suflete, ca multe altele, au adormit de cand se stiu pe-acest pamant numarand neajunsuri. Culmea, tot ele, persoanele private de tot ce avem si pretindem noi, mi-au aratat ca prin catune onestitatea si dreapta judecata e mai aproape de oameni. Asa am aflat ca educatia nu tine de minister, ci de fibra omului si-a celor din jur. Lucrurile autentice, care ne fac sa ne simtim oameni, nu au legatura cu scolarizarea. Sunt multi oameni saraci, dar imi scot palaria in fata lor cand nu-si vand constiinta.

***

Va urez, dupa Pasti,  sa va petreceti timpul intre oameni pentru care conteaza calitatea si nu cantitatea. De obicei ii gasiti la F de la familie. Ingrijiti-va si dezvoltati-va exercitiul onestitatii. O sa va delimitati clar de multime si-o sa va creasca, pe cale naturala, respectul fata de voi.  Ramaneti aproape de povata bunicilor sau a parintilor. Ei sunt cei care au dreptate! Sa va cresteti reflexele facand ce e bine si sa nu va manance timpul ceva ce va aduce vremelnic si nemeritat bine. Cantariti bine prioritatile, alegerile si impartiti timpul cu cei pentru care contati.  Ceilalti nu va merita si va strica.

 

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.