Decat respect, decat online

Online va fi mereu simplu, spune un slogan publicitar. Un slogan care acopera extrem de bine cutumele generatiilor care au luat in brate cel putin o retea de socializare. Ne este, spre exemplu, foarte usor sa ne exprimam. Ne aniversam prietenii, radem la clipuri virale si chiar protestam la adresa politicienilor in timp ce radem de ei si de noi…Cel mai lesne ne vine la gura, pardon, la tastatura, cuvantul RESPECT.

Daca zaboviti pe Youtube, Twitter sau Facebook e imposibil sa nu fi vazut niste respect aruncat asa ca la zaruri si rostogolit la cate 2-3 fraze. Respect, Simona Halep! Respect Bellu, Hagi, Steaua, Nadia, Ilie .etc. Ba chiar a o fost o palida urma de respect si fata de tinerii care au strigat pentru Rosia Montana sau pentru cei imbracati hipstereste pentru a dansa Happy pe strazile Bucurestiului. In online e respect din belsug pentru ca in online va fi mereu…simplu. Ca sa fac o paranteza,  ne vine mai usor sa scapam un „te iubesc” via sms, decat in fata partenerului sau Doamne-fereste, cu public prin preajma, nu?

Dincolo de sticla monitorului sau a tabletelor, respectul se strecoara si se intampla mai greu. De fapt, afara e o jungla in care cel predispus sa ofere sau sa pretinda respect e vulnerabil, e o aparitie oricum ciudata, rodul unor imprejurari anormale. Performanta impune respect peste tot in lume. La noi nu exista asa ceva. Daca cei responsabili ar avea minimum de respect fata de efortul unora sau altora, i-ar ajuta. In mod sigur, baietii de care vorbeam vor posta doua-trei vorbe in semn de respect.

In online s-a consumat, daca va amintiti si respectul fata de cei disparuti in accidentul din Apuseni. In viata reala, tocmai lipsa respectului –  fata de oameni, reguli si bun simt – provoaca accidentele.  Respect curgea recent ca la un robinet uitat deschis pentru tanarul ce posta pe Facebook imagini de la cum strangea zapada, dar gestul lui genera mai degraba like-uri decat crapaturi in obraz si mai multe lopeti de voluntari in strada. Si astfel de exemple vor tot curge.

Respectul ala care conteaza nu se educa si nici nu se consuma in online. Acolo doar se flutura. Respectul se castiga si manuieste cu delicatete cand stai la masa cu parintii, cand mergi la scoala (la una in care nu dai si nu ti se cere spaga!), cand nu trisezi atunci cand concurezi, cand iti suni sau vizitezi bunicii si mai ales cand te gandesti la ceilalti inainte de a intreprinde orice actiune.

Si inca ceva: Hai sa nu mai dam oricand si oricum vina pe cei pe care ii alegem. Greseala asta am facut-o si eu in randurile de mai sus. Hai sa ne respectam acest drept castigat, cand avem ocazia. Alegand si tot alegand nulitati, dam dovada de o crasa lipsa de respect, basca si ceva naivitate. Predispozitia asta ne-a omorat 20 si ceva de ani, ne-a dat respectul afara din tara si ne-a nascut unul usor superficial pe net.

Respectul, daca ar fi existat in Romania,  ne-ar fi facut mai responsabili. Noi nu ne respectam nici macar vecinii si nici ei nu ne respecta pe noi. In mare, lipsa de educatie! Haoticii care astazi ne conduc nu sunt doar expresia acestor lipsuri, de educatie si de respect. In aceasta tara  nu stim nici sa-l impunem, nici sa-l pretindem si nici sa-l oferim. (nu mai zis sa-l castigam!)

Stim RESPECT decat online. Decat atat.

1 Comment

  • Andreea spune:

    Se pare ca, in ziua de azi, destul de multe lucruri sunt facute de dragul trendului si faptele sau vorbele nu mai vin din suflet. Este mare pacat, dar cred ca prin exemplu si incapatanare dreapta putem sa schimbam asta.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.