În urmă cu ceva vreme am citit pe site-ul Metrorex o istorioară amuzantă. Se spunea acolo că un angajat ar fi anunțat la stația metroului bucureștean, înainte ’89: “atenție, urmează timpuri grele!”
Anii au trecut și, să recunoaștem, e foarte greu de spus dacă stația “Timpuri grele” a fost lăsată în urmă. (La oră la care scriu aceste rânduri, abia se sapă la alte stații noi.) Pentru mulți însă, trenul pare a fi oprit definitiv în acest punct al timpurilor grele. Sunt peste 20 de ani de când suntem uitați, vorba lui Dorel din reclamă, la punctul mort. O să-mi ziceți că e altfel, că v-ați schimbat mașina, televizorul și chiar locul de muncă. Eu simt că a avea nu e singurul verb. Contează și a fi și nu-mi pare că sunteți fericiți. Nici măcar mulțumiți nu sunteți. Sunteți fie resemnați-neputincioși, manipulați și lipsiți de alternativă, fie suficienți și amăgiți de rafturile printre care va plimnati căruciorul de cumpărături. Fericiți?! Am rezerve.
Timpurile sunt grele, dacă mă întrebați pe mine, dacă judecăm nu doar după ce scoatem din buzunar. Sunt grele pentru că nu găsim sens la mult prea multe lucruri/întâmplări din jurul nostru. Sunt grele pentru că prea multe figuri și gesturi ale trecutului ne consumă prezentul. Timpurile sunt grele pentru că dacă ar fi altfel ele nu ne-ar ține încruntați, cu capul în pământ. Timpuri grele, repet, nu înseamnă că n-ai banii deputatului x, ci să n-ai perspectivă sau încredere. Timpurile sunt grele când ți-e rușine să pariezi pe decență, pe normal și valoare. Timpurile sunt grele pentru că nu poți face educație în timp ce faci rating unui morman de mizerie televizată.
Într-un prezent încă bântuit de trecut e foarte greu să se întâmple ceva bun și diametral diferit față de ceea ce credeam că o să alungăm după ‘89. Din nefericire, semnalul cetățeanul de la metrou este valabil și astăzi. Urmează timpuri grele! Pe înțelesul celor mai în vârstă, la trecutu-ți mare, mare viitor!
P.S. De 1 Decembrie nu uitați să fiți mândri! Sunteți eroii unor timpuri grele. Și au fost altele și mai nasoale.
Leave a Comment