Primul nasture

Uneori imi vine greu sa cred ca au trecut mai mult de 10 ani de cand lucrez in presa. De curand, stand la sueta cu cineva am realizat ca am ceva povestiri in lada cu zestre…

Imi aduc aminte, de exemplu, ca eram naiv. Naivitate pe care n-o constientizam, dar care, sunt sigur acum, se simtea de la o posta. Era ceva pozitiv in aceasta atitudine, caci ea isi avea izvor in dorinta de a confirma, de a face lucruri care sa ma apropie de cei pe care ii aveam atunci ca model. (Cand eram eu tanar in presa, Tuca avea bretelele la vedere si Turcescu parea om serios si obiectiv la tv). Naivitatea asta m-a impins, spre exemplu, sa-i cer un interviu unu la unu lui Jonathan Scheele – sef parca la Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti. Argumentul folosit a fost suprem: stiti, daca acceptati s-ar putea sa iau un bonus la salariu.

Cand eram eu tanar gazetar mergeam pe la diverse conferinte de presa sustinute de partide. La PRM se intampla sa vorbeasca din cand in cand un personaj care era certat cu limba romana. Certat e putin spus. Facea greseli flagrante. Mi se parea absolut ilogic ca acel om sa vorbeasca in fata microfoanelor, dar el era deputat si eu doar…debutant. In tinerete am fost si la inaugurarea unei piete in Targoviste. A venit si Adrian Nastase. Teatru absurd. Piata a functionat doar in ziua cu inaugurarea, pietarii erau adusi de prin alte parti si totul a fost o sceneta cumplita. Cat cuprinde un om cu privirea, totul era pus la punct. Blocurile din apropiere erau varuite pana la etajul 1 sau 2, bordurile la fel si premierul de-atunci si-a cumparat branza. Apoi nimeni nu si-a mai luat nimic de-acolo pentru ca piata a functionat cat pentru inaugurare.

Tot pe-atunci tin minte ca in redactie s-a primit un telefon: Ixulescu are o vizita neanuntata in cutare loc, vreti sa mergeti? Am fost. Toti erau, la fel ca noi… pregatiti de vizita neanuntata. Imi mai aduc aminte ca am mers si cu urna mobila pe niste dealuri sa spraveghez votul la alegerile locale si ca, undeva pe la Moroieni, niste sarmani m-au rugat sa le filmez cu reportofonul 🙂 lipsa porcului din cotet, acesta din urma fiind furat/mancat de urs. Foarte rar am mers la accidente. La unul insa, politistul, inainte sa pornim inregistrarea m-a intrebat – in acord cu naivitatea mea, a vremurilor si-a telespectatorilor -, vreti sa va pornesc si luminile de la sirena in fundal?

Ultima secventa pe care o impartasesc astazi: erau alegeri – cele din 2004 cred – si eu la radioul din Targoviste il asteptam pe Traian Basescu pentru o emisiune electorala. Aveam intrebarile gata si in ultima clipa am aflat ca interviul nu va mai avea loc. Actualul presedinte a ales atunci, in defavoarea emisiunii de la radio, sa mearga la un balci organizat la Fieni. Cu mintea de-acum realizez ca omul a avut inspiratie si instinct. In acel an a ajuns presedinte si eu nici pana azi nu am facut vreun interviu cu el. Totusi el va purta in fata mea stigamatul de a fi ales balciul. Iar istoria avea sa confirme ulterior ca nu era nici prima, nici ultima oara.

Si o concluzie: am, cum spuneam la inceput, multe povesti in lada cu amintiri de pe teren. Privind ba la ele, ba la ce se intampla azi imi vine in minte urmatorul exemplu: daca te inchei la camasa si o faci gresit de la primul nasture nu mai exista cale de remediere. Trebuie sa ai rabdarea de a desface nasture cu nasture pentru a o lua de la capat. Omul acela care avea probleme cu limba romana si era deputat, va zic acum, era un fost securist. Se pare ca asa am debutat eu in presa. Vazand ca de la primul nasture ne incheiem camasa gresit.Si eu eram, cum v-am recunoscut, naiv. De ceva vreme am dat naivitatea pe mahnire. Si mi se pare trist si revoltator ca pe masura ce imbatranesc ne-am tot incheiat gresit nasturii de la camasa. Nu ma intreb de ce nu ne-am oprit, ci doar daca ne vom decide vreodata  sa o facem corect, de la capat.

 

1 Comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.