Schimbarea care nu modifica nimic

2013. Romania e inca prizoniera luptelor date in interiorul FSN. Si se prabuseste sub ele. La aceasta ora, nu exista din punct de vedere politic un potential partener pentru generatia „Rosia Montana”. Poate ca nici nu conteaza, la scara marilor jocuri politice, acest aspect. In plus, o alta  institutie a pierdut sansa unui dialog cu nisa celor care mai au ceva simt civic: presa. Presa, cu precadere cea televizata, e captiva intereselor patronilor: politice si comerciale. Cetateanul e important doar cand alaturi de multi altii formeaza cuvantul magic „rating”.  Cifrele mici nu sunt atractive. Nici politicienii nu se mai incurca la o spaga mica.

Revin la razboiul din FSN (pdl-psd-pnl). Mi se pare cea mai toxica intamplare post-decembrista. Oamenii astia nu se cearta si nici nu s-au duelat vreodata despre modul in care vor sa construiasca o tara, ci si-au rezumat frecusul politic la chestiuni superficiale si comice, despre cine e mai indreptatit sa o faca. Din loc in loc, in tara, exista si cate un scuipat de autostrada, o picatura de normalitate, un fir de iarba ce s-a incapatanat sa rasara printre crapaturile din asfaltul turnat peste mintile unui electorat confuz. Nu exista plan sau logica pentru aceste fire. Ele sunt expresia unor intamplari care au sfidat mediul toxic. Cand ceva e facut cum trebuie ai senzatia ca e o greseala, ca celor din administratie le-a fugit atentia in alta parte si din lipsa lor de concentrare a aparut ceva normal. Imediat insa isi revin si normalul nu le pune in pericol existenta. Amenintarea unei schimbari este anihilata.

Mi-a curs textul asta gandind la nenumaratele iluzii, la acele schimbari in care n-am modificat nimic. In ’89 l-am schimbat pe Ceausescu cu alti comunisti. Dintre ei alegem si azi. Faptul ca-i rotim din ’90 si pana astazi tot nu schimba nimic. Alternantele recente de putere (2004-prezent) n-au influentat suficient, in bine, cursul istoriei. Din pacate, destinul nostru a fost la cheremul unora ce s-au ingrijit doar destinul lor.

Din ’90 si pana astazi au fost cateva reprize pe care obisnuiam sa le numim alegeri – ocazii adica de a le pasa unora sau altora responsabilitatea de a face ceva. Aici cred ca am gresit decisiv. Adevaratele alegeri erau alea in care, macar cativa, ne-am fi decis sa ne implicam, sa fim acolo, in antiteza perfecta fata de perversa lor gandire si actiune. Lipsa noastra de implicare ne face complici la aceasta trista lipsa de alternativa. FSN-ul inca la putere e creatia tolerantei noastre la prostie, mizerie si lipsa de civilizatie. Vrem schimbare, dar nu modificam nimic.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.