Unde ne-ati adus, ba?

Suntem de vanzare pe mici, galeti si niste bani in plus. Suntem captivii opiniilor pro si contra aruncate cu patos in batista si online. Dar nu sanctionam/pedepsim esecul, escrocheria. Suntem in stare sa ne strigam disperarea din mina de aur sau de la kilometrul 0 al Bucurestiului, dar refuzam (sau pur si simplu suntem blocati psihologic) sa facem ceva. Suntem martorii unei societati care nu-si mai suporta hainele murdare de pe ea, dar nu stie cum sa si le schimbe cu altele curate. Sistemul nostru de referinta este orice lucru distorsionat, care respinge din start normalitatea: in trafic se incalca legea, in munti se defriseaza, la examen se copiaza, la medic se da spaga, batrainii se impoziteaza, la politicieni se fura, la politisti e lipsa de cadre, la televizor se manipuleaza, la justitie e coruptie, la fotbal e mafie, la preoti e cateodata strigator la cer. Unde este bine? Pentru cati dintr-o tara a mai ramas acest bine?

***

Am scris randurile de mai sus, in direct din jumatatea goala a paharului, doar pentru a-mi aduce candva aminte de starea asta de lehamite si amaraciune. Cum de-am ajuns noi aici? Cum ne-am permis noi sa fim mai rau, mai prosti, mai mintiti, mai altfel? Cum s-a infiripat in ADN-ul semenilor nostri acceptul si seninatatea in fata nefirescului? Ce ne-au si ce ne-am facut de-am ajuns sa credem ca la noi e putin ciudat si anormal pentru ca asa e la noi?

Sa ne-agatam de niste exemple recente din subiectele fierbinti in care se spune, se speculeaza, se pare, se ignora, se contrazice, se viralizeaza, se polemizeaza, se televizeaza dar NU SE FACE. Se intampla parctic totul ca sa nu se intample nimic: In Romania s-a protestat recent pentru altceva decat traiul zilnic. S-a strigat pentru demnitate, natura, viitor si responsabilitate. Cu toate astea exista voci care sustin ca protestatarii sunt inventati, montati, derizorii si chiar platiti. Iar protestatarii au si ei contestatarii si protestatarii lor. In Romania un copil MOARE muscat de un caine maidanez. Cu toate astea pentru prim-plan se lupta… iubitorii de animale, acestia fiind printre cei mai vocali. De fapt, asociatia iubitorilor de oameni nu exista si nici nu are cuvantul.  “Sunt mai bune la suflet decat multi oameni” am auzit de foarte multe ori in jurul meu in aceste zile. Si pentru ca tot anormalul asta de mai sus e prezent in tot ce e putred in jurul nostru nu exista argumente cu care sa ripostezi. Ce sa caute ratiunea in jocul emotiilor? In Romania esti agresat si abuzat zilnic de abatera de la normalitate. Cu toate astea revolta nu este cea care ne uneste.  Avem o tara care se imparte, se rupe si se farama nefericit si-absurd la cel putin doua pareri, trei televiziuni, la patru patroni, zece tabere si la milioane de interese imediate ale fiecarui individ.

 

Leave a Comment