Timpul nostru cu incetinitorul

Iarna ne-a schimbat ritmul. Ne miscam mai incet. Petrecem minute bune si chiar ceasuri in masini si-autobuze. Suntem mai mult timp cu gandurile noastre. Dincolo de geamurile inghetate sunt evenimentele care se precipita. Stirile n-au treaba cu buletinul meteo si trec in viteza pe langa noi, precum monoposturile de F1. Vestile gonesc catre un viitor la care noi o sa ajungem mai lent. Iarna ne obliga sa respiram si sa ne petrecem mai mult timp observand ce este in imediata noastra apropiere.

Pentru cei ramasi blocati cu masina in zapada, demisia lui Boc e stire din alta dimensiune. Pentru cei care nu au caldura in apartamente, criza financiara ce sperie Europa e ultima amenintare de pe lista. Pentru bunicii care n-au curent sau lemne, ACTA nu exista. Pana si noi, cei care am mers azi catre munca, ne-am ferit obrazul de gerul aprig din partea asta de lume, fara ca macar o secunda sa ne fulgere mintea catre problemele din Siria sau Iran.

De cateva zile avem o alta viteza decat cea impusa de televizor si parca e un ritm mai aproape de ceea ce putem suporta. Ne-ajunge povara aceste ierni grele si nu mai vrem sa fim contemporani cu-atatea transformari. S-au multiplicat news alert-urile si codurile! De peste 20 de ani suntem cobaii si prizonierii unui timp meschin. De 20 de ani orbecaim si nu stim daca tara asta mai are o destinatie precisa. Toata lumea a crezut ca o sa ajungem acolo, la viteza normala de trait, mult mai repede.

(text publicat pe voxpublica, luni 6 feb 2012)