Winter facts

Aseara ma uitam la televizor si postam pe twitter. Ce viata! Langa Bucuresti, sute de oameni blocati in zapada. Drame de sezon. Printre reportajele cu “moartea alba” se strecurau si niste siluete cu ceai cald si mancare pentru cei nefericiti. Gestul nu poate fi cantarit la adevarata lui valoare la televizor. In bezna si la -10 grade, cu doar de litri de combustibil in rezervor, presupun ca se vede altfel. Bunul simt are totusi valoare de stire si-ti vine sa-l aplauzi cand apare pe sticla. E rar si se iveste cand te-astepti mai putin.

Astazi mi-am scos masina din parcare. Destul de greu. Dupa jumatate de metru, am ramas blocat in zapada in ciuda cauciucurilor de iarna, luate prin surprindere, in semn de solidaritate cu autoritatile Vruummmmmm in fata! Vruuummmm cu spatele! Nimic! Blocasem o straduta din cartier si 4-5 masini formau un inceput de coloana. Primul care a sosit lanaga masina mea a fost un monument de rezistenta…la bun simt. Si nu s-a dat jos sa ma ajute. La fel si cei din spatele lui. Rand pe rand au dat cu spatele si au preferat sa ma lase sa gust din mica drama matinala. A venit totusi cineva si osteneala in doi incepea sa dea si rezultate. Mici dar nu suficiente pentru a pune masina in pozitie corecta pe straduta. Salvarea parea sa vina de la un cunoscut al necunoscutului care ma ajuta. Se saluta intre ei, iar eu jovial imi arunc toate cartile “salut, ma ajutati si pe mine cu…” N-apuc sa termin fraza ca sunt lovit de-o replica meschina: “…hmm, ma grabesc, trebuie sa plec la servici” Nici macar n-a zis serviciu dar si eu l-am repezit: “daca trebuie sa ajungi, atunci…”

Masina a iesit la distanta de 60 de secunde de aceast dialog. Intre timp se formase o a doua coloana de vreo 5 masini. Nimeni n-a coborat din acest al doilea lot, dar toti au simtit ca este si victoria lor atunci cand am razbatut. Am lasat un urma un multumesc pentru cel care a impins lucrurile (la propriu) si…

Prin Bucuresti s-a circulat ok dar putine masini erau conduse de oameni.